bandcamp

25.8.11

Chronologii desuete

„E timpul să întreci munţii în statornicie!
E vremea să strângi în pumn toţi
gândăceii din poeziile de demult!
E timpul să înţelegi şi tu,
pentru bunul dumnezeu,
pe ce lume trăieşti!”
Aşa-mi vorbea fratele de fum
încercând să îşi aducă aminte
cine este, unde şi-a uitat ceasul şi
numele oraşului în care avem cinstea să
vagabondăm în clipele astea
care s-au încăpăţânat
să nu mai treacă.

*

S-a împlântat pumnalul străinului în spatele meu,
frate de fum!
Mai ţii tu minte când maica imponderabilă
ne legăna în pântecul ei de căprioară?
Acum mă mănâncă lutul din care-s plămădit,
şi străinul ăsta negru
îşi tot înfige pumnalul de stăruinţă în
carnea ieşită din sudalma tatălui nostru!
................................................
Frate de fum să plutim de aici,
mă sperie toate umorile astea apoase!

22.8.11

...întâmplări pe o scară de la amoebă la concept

vorbe în vânt, frunze pulsând...
flori de gheaţă din fluxul sonor
atârnă de gândul în zbor
imagini şi curgeri îngreunând...

*

al meu dumnezeu, în agonia plictiselii,
mai trage-un fum şi-l cheamă
pe diavol la împăcare
cu jumătate de gură.

*


Respir.
Fir-ar ale dracului gesturile reflex,
obişnuinţele şi instinctele!

*

ni se scurg ochii printre gene
şi viaţa printre degete
şi cuvintele printre limbi...
dar nu ne oprim
noi, ăştia..., şerpi cu limbi multiplicate
printre care cuvinte se scurg,
până nu ne topeşte soarele raţiunii,
sau al preaplinului..., nici nu mai ştiu!
...de fapt, şi noi ne scurgem
printre cuvinte...
E un du-te-vino nebun
între credinţă şi destrămare
între stele şi viermi
între mine şi voi...
stop!

*

La început mi s-a părut că viaţa
e... plastică,
aşa... ca mingea de volei a
fetiţelor vecinei de la parter.
Dar m-ai întrerupt tu,
draga mea,
şi acum gândul să mă fac remarcat
e în erecţie,
precum statuia viitorului... meu,
imaginat de mintea... mea,
acum şi aici.
Trecem şi peste asta,
cu un pic de concentrare şi
un pahar din cucuta uitării.

*

Trece tramvaiul pe bulevard
şi zeci de babe tresaltă-n baston
să-l prindă până la prima.
Şi zilele trec prin viaţa mea,
of..., nefericitul de mine
a încărunţit încercând să le prindă
tremurând cu inima lui.
Trece tramvaiul pe bulevard...
Zău aşa, sunt ameţit de-atâta zgomot
pentru nimic.