În acest oraş plin de beţivi,
când mai spune omul un „Trebuie!” şi-şi dă o palmă
în faţa oglinzii, de încurajare,
şaptezeci de „Las-o baltă!” se prăvălesc în ecou
din colţurile minţii lui, perfect rotunde...
şi ninsoarea de zădărnicie nu conteneşte
şi e frig ca-ntr-un iad
şi iarna asta e abia la început...
*
Zădărnicia cade lin peste sufletul omului
ca fulgii de zăpadă pe trotuarul pişat azi noapte de beţivi.
Cum încearcă omul să se acopere cu un gând,
vine îndoiala şi i-l face ţăndări,
să rămână gol în faţa necuprinsului geros.
Cum face un foc de speranţă, plouă cu deziluzii
şi totul se stinge. Şi e frig al dracului,
între aceşti patru pereţi.
