bandcamp

16.5.15

Invaziile barbare

2004
Mă înscurg în mine…
Pe hotar de gând pasc caii barbarilor…
Bătrânii nu mai ţin sfat şi…
Tăria se topeşte din oaste.
Născătoare de voinţă se crăcesc resemnate
în jurul orbilor cruzi,
ucigaşi de prunci, călăreţi întru viaţă…
Gloate înfometate îmi plâng mizeria…
Prin tot e patimă…
Profeţi nenăscuţi clocotesc murmur de rugăciune…
Glia înghite sămânţa noilor arbori.
Mă înscurg în mine…

Otras cosas


2003
Pe vremuri, mă jucam în soarele care răsărea din lacul primei scalde.
Odată alergam să prind ultimul tren spre peştera întunecată a anilor,
culegeam ultimele fructe ale pomului binelui şi răului şi
cugetam că ziua şi noaptea, în pântecul lumii, sunt siameze.
Altădată mă uitam la sânii tăi, mamă, ca la sfinxul temnicer al belşugului,
construiam lumi adevărate din basmele tale pe covorul de suferinţe apuse,
mă încurcam în părul negru din coama calului lui Făt Frumos şi
nu credeam că zborul spre mine e atât de greu, nici că
voi apuca să mor zilnic şi să răsar glorios doar în amintiri şi vise.
Acum mă gândesc la alte lucruri…
Cele mai multe din ele sunt încă verzi la fruct şi stau să cadă când bate vântul.

Singur în stup


2004
Fără să ştiu, fără să simt, fără să vreau,
trăiesc în ritmul unui orologiu.
Pielea mi-e acoperită de cadrane îngălbenite
lumesc, prea lumesc giulgiu sfinţit în apa morţii…
Pieliţa gândurilor îmi e zgâriată de crunte secundare.
Un dangăt sinistru tremură în oglinda ochilor…
E timpul să dorm.
E timpul să înjur.
E timpul să te iubesc.
E timpul să intru în transă.
E timpul să comunic.
E timpul să ascult Bob Marley.
E timpul să citesc.
E timpul să mă plâng.
E timpul să mă plictisesc cumplit…
Sincronizat, trăiesc într-un ev închipuit, mincinos…
În fiecare zi, soarele răsare la ora la care
eu încă mă mai joc cu bucăţi din amintiri viitoare.