Cvas

Domnule, nu vă supărați...,

aveți un ceas...?

Cred că m-am cam derutat

și fac prostii...

Mi se trage de la 

ultima excursie în Franța...

Desigur asta e....

Am admirat atât de prea mult

sânge albastru și bourgeoisie 

c-am dat în 

simpatii marxiste...

Contra istorie...!

Sunt pe fostul bulevard 1 Mai

Mă gândesc la stânga...

București, bălăngănit oraș 

merg liniștit pe strada ta...

și beau cvas.

De profundis clamavi...

Băi, Iuda,
să știi, rogu-te-aș,
că nu te-am deranjat eu.
Te-a deranjat muierea mea,
draga de ea...
Pe bune că nici măcar
nu știu ce vrea...
Poate... să se vadă cu
dumneata...,
să puneți țară
la cale
cu capu' la vale...
Hai! Am plecat!
Am multă treabă!
Succes dumitale!

Regim diurn

Ziua a început la fel 

ca de obicei.
O avalanșă de vise erotice, 

imagini de coșmar, 

cataclisme interminabile, 

figuri hâde 

venite de 

nu știu unde...,

din van...

s-a prăvălit peste ochii mei. 

M-am trezit...

și cu toate astea 

senzația aceea 

insuportabilă 

de stare precară, 

iremediabilă, 

nu a murit 

odată cu somnul.
E dimineață, 

foarte dimineață… 

Lumea încă adormită 

oferă ochiului 

o priveliște granulată,

gratuită, 

un amestec de lumină 

și întuneric, 

de lapte și noroi. 

Simt în nări 

mirosul puturos al nopții 

căzute peste trupul meu.

Of..., pare-mi-se..., Ulise!..

...mai demult nu era așa…

05.12.2004

#post #neo #modern #Miorița

Mama, te doresc!
Ți-o spune fiul
drogat și ratat...
Soție, te respect!
Dai bine cu croșeul
de stânga!
Ce noroc să am
ficat așa antrenat!
Fiule cu ochi de
nu-mă-uita,
hai fă un minim efort,
te roagă tata,
mă uită și uită !
Eu pleca-voi departe
sub formă de nori
colindat de-albine
cu privighetori
în ham și rinoceri
drept vizitii,
cu zâmbetul din flori
și inima tunând,
cu spiritul fractal
risipit în sângele tău!

2012-2024

Fulg

Băi,...tâmpiților proști...

Pricepeți că deja

la mine

certurile în familie

alea grele cu

făpturi și înjurături 

se fac pe fond sonor

de raga indiană...

Epopeea sanscrită...!

Imaginați-vă ce decor!...

Zice ea un "du-te-n

pizda mă-tii

de bolnav.",

mie-mi sare gândul

fix la momentul

precursor sau ulterior

și imaginez intens

un futai anal

pe modul mortal.

Mă simt cumva...

superior...

Mă întreb câte etaje 

are Spitalul 9

și dacă... au... acolo 

la bibliotecă 

Kamasutra și  mai 

cu seamă Baghavad Gita.

Emaciat

Emaciaţi aşteptăm osânda ta,
Doamnă,
precum Ytzhak aştepta apa la duş
cazat în fine... cu multă ospitalitate
la Birkenau Hotel după o plăcută
promenadă cu trenul, prin 1943,
pe toamnă, prin noiembrie parcă...
Ningea mărunt atunci ca şi acum.

Poate... Doamnă... mă vei osândi
să stau la dreapta dumneavoastră
pe vecie...
şi cu dreapta mea mână,
vârtos sărutată de ger vântos
de atât amar de ani,
să vă mângâi sufletul
prin sfârcul sânului dumneavoastră
stâng....

Până atunci ne presărăm praf şi frig
pe pletele nu încă dalbe
învăţând să zâmbim asemeni lui Ytzhak,
al nostru drumeţ,
când stropii de apă
de la duşul onorabilului hotel sus amintit
în fine i-au intrat în ochi.
Doamnă.
Şi munca eliberează într-adevăr,
Doamnă.
Să nu uitaţi, vă rugăm, asta
în scurtul răstimp.

La bătrânețe

Cam atunci când se coace timpul,
mă voi fi retras lângă o apă,
ca s-o ascult,
să învăț...
Cum de curge ea ca totul pe lumea asta,
Cum face valuri la suprafață
Iar în adânc e neclintită ca o piatră,
aşa... ca o femeie deșteaptă...,
Cum de reuşeşte să se insinueze,
ca lumina şi astfel
să îl imite pe Creator...
Cum de se ţine unită ca un cuib
de viespi...
Cum de hrănește vieți,
Cum de anină bieți...
Da... vreau să învăț de la apă
cum să stau drept în luntrea lui Charon,
Ce fel să mă port când îi dau bănuțul...
Și dacă apa mă va înțelepți,
voi strânge mâna luntrașului etern
şi zâmbind, voi sări din biata lui barcă...
Ca să fiu
pentru eternitate
curgere, pace, unitate, milă
şi câte şi mai câte mă va fi învățat
ea
în scurtul răgaz.

Phobos înlănțuit [dub]

Undeva în dezmărginire,
în versul dezgolit,
frunzele de sentiment se ofilesc
și cad în Lethe cea năvalnică;
vântul a împietrit
demult... de prea mult...
Greieri cu antene clăpăuge
tac și se uită
ca proștii unii la altii
în sublimă neînțelegere...
Undeva în dezmărginire,
un pește congelat
sfârâie ritualic
în cratiță
chemând viața înapoi;
toamna iese din vulva anului
cu un țipăt strident
de luptă de clasă
tulburând somnul
gospodinelor cu auzul fin,
trei etaje mai jos...