Otras cosas

2003

Pe vremuri, mă jucam în soarele care răsărea din lacul primei scalde.
Odată alergam să prind ultimul tren spre peştera întunecată a anilor,
culegeam ultimele fructe ale pomului binelui şi răului şi
cugetam că ziua şi noaptea, în pântecul lumii, sunt siameze.
Altădată mă uitam la sânii tăi, mamă, ca la sfinxul temnicer al belşugului,
construiam lumi adevărate din basmele tale pe covorul de suferinţe apuse,
mă încurcam în părul negru din coama calului lui Făt Frumos şi
nu credeam că zborul spre mine e atât de greu, nici că
voi apuca să mor zilnic şi să răsar glorios doar în amintiri şi vise.
Acum mă gândesc la alte lucruri…
Cele mai multe din ele sunt încă verzi la fruct şi stau să cadă când bate vântul.

Singur în stup

2004

Fără să ştiu, fără să simt, fără să vreau,
trăiesc în ritmul unui orologiu.
Pielea mi-e acoperită de cadrane îngălbenite
lumesc, prea lumesc giulgiu sfinţit în apa morţii…
Pieliţa gândurilor îmi e zgâriată de crunte secundare.
Un dangăt sinistru tremură în oglinda ochilor…
E timpul să dorm.
E timpul să înjur.
E timpul să te iubesc.
E timpul să intru în transă.
E timpul să comunic.
E timpul să ascult Bob Marley.
E timpul să citesc.
E timpul să mă plâng.
E timpul să mă plictisesc cumplit…
Sincronizat, trăiesc într-un ev închipuit, mincinos…
În fiecare zi, soarele răsare la ora la care
eu încă mă mai joc cu bucăţi din amintiri viitoare.

Oportunităţi ratate

Ziua de azi a venit mai devreme,
a intrat şi a trântit uşa
să se asigure că ne trezeşte pe toţi.
Avea în mână o umbrelă stricată şi sacoşa
cu care mergeam noi, uneori, la cules de bureţi
în pădure, pe coasta dealului mai sus de sat.
Ziua s-a încruntat, a salutat cu jumătate de gură
şi noi, cu ochii mijiţi, am răspuns "Bună dimineaţa!" prelung,
cum îi răspundeam unui profesor exigent
la şcoală când nu ne învăţasem lecţia.
Căci nu ne-am invăţat lecţia nici pentru azi şi-am fi vrut totuşi
să ştim măcar să zâmbim, să muncim, să sperăm...
Şi ziua asta nu părea să aibă răbdare cu noi...
Afişa un surâs bine strâns între buze în timp ce cu degetul
îndepărta un chiştoc de pe scaunul pe care se-aşezase.
Pe noi ne durea capul şi priveam năuci
unul la altul, neştiind ce să credem nici
cum să procedăm cu acest musafir inopinat,
care sigur va pleca în câteva ore pentru totdeauna
şi ne va lasa în beznă, trişti şi neconsolaţi
că nici acum nu am dat dovadă de ospitalitate,
responsabilitate, colocvialitate,
personalitate, perspicacitate...
şi-am fost porci, nu oameni...,
deşi nu mai îmi amintesc să fi spus vreunul aseară
vreo necuviinţă prietenei noastre Circe,
cât timp, muţi şi tâmpi, ne uitam toţi la lună
şi ne rodeam unghiile.

Corespondenţă

Cad frunzele. Cad gândurile.
Cad reţelele electrice în marile oraşe.
Înnebunesc turmele.
Gem sistemele filozofice.
Se blochează sinapsele.
Caii refuză ovăzul şi cer tutun.
Columb incendiază caravele.
E linişte la casa de nebuni.
Abia mai pâlpâie iubirea
în ochiul săracilor eremiţi.
Din altar fug iluzii cernite cu
pui de mâţă-ntre dinţi.
Deraiază istorii grandioase.
Curvele-alină pe sfinţii părinţi.
Principiile beau vin la
masă cu glumele porcoase.
Sirenele au amuţit cuminţi.
......................................
Pana generală a afectat
deopotrivă raiul şi pământul.
Ba până şi din bolgiile iadului
se primesc reclamaţii neîncetat.
Cu aripile suflecate,
îngerii specializaţi dau asigurări că
situaţia va fi remediată.
De vină pare să fie o minusculă
siguranţă suprasolicitată
sau o diodă arsă
undeva într-un suflet defectat...
Vom reveni cu amănunte.

Căderea

Mătăhăind, am călcat peste stratul cu
flori dumnezeiesc de frumoase din grădina raiului şi
am atins cu mâna mea murdară de sânge, cu
degetul meu cu unghia roasă
zidul tribunalului ceresc.
Paznic era sfântul şi
eu fiind beat de iubire, beat de viaţă şi nemurire,
l-am întrebat mai mult în glumă
'Unde-i bă tata? Zi-mi boule, nu mai lua mina aia gravă
de boşorog în vizită la domul invalizilor!' şi
nu mi-a zis; a închis numai ochii pentru un veac,
parcă dezgustat, şi mi-a dat două vise frumoase din
buzunarul lui larg, în ideea
s-o şterg mai repede de-acolo.
'Da' ce sunt eu, bă, cerşetor? Pişa-m-aş pe visele tale
de nimic şi n-aş avea parte de prostia voastră!'
Sfântul m-a ignorat cu un zâmbet şi
eu am adormit apoi pe aleea unei amintiri mai umbroase şi
când m-am trezit eram ud şi frigul mă durea în oase.
Mirosea în jur a pişat şi aveam senzaţia că trăiesc
multiplicat într-un film ieftin şi fără haz.

[compensaţie prospectivă]

Cu o coajă de iubire am zgâriat pe zidul tribunalului ceresc

'Viaţa e de căcat!'

Degetele-mi mustesc acum sânge;

picură greaţă din nori;

pe pământ lumina zămisleşte întuneric,

sub pământ neobosiţii îşi bat joc de ofrandele creştinilor…

În miez mă aşez pe mine…

Şi un ciob de speranţă care sfârtecă.