bandcamp

Se afișează postările cu eticheta gheață. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gheață. Afișați toate postările

25.11.18

Încet gerunziul



2005
Sunt numai eu în mine…
Câtă singurătate şi…
câtă linişte!
Mă îndrăgostesc de mine încet, 
irevocabil...
şi frunze de vis îmi gâdilă tălpile.
Acum e pentru totdeauna...
Acum deci aselenizează mereu conştiinţa.
Mă uit la tine... curgere...
cam ca Iisus plângându-şi căinţa.
Şi cumpăna de greu îşi bâlbâie fiinţa
la fel de lent cum ni se cerne voinţa.
Dorm în nori de sfinte granule...
Voi nu mai sunteţi decât eu.
Cad cai zdrobiţi de sfântul eu şi
nori îmi cântă din galbene surle.
Murim cu toţii
învăţând încet, încet, să renunţăm.

28.10.11

Pastel hibernal

Tăuraşi roz zburdă pe o câmpie albă
cu nimic specială, după câte se pare,
cu gânduri de plumb în coarne,
cu vise vremelnice viscolite de frici veşnice.
.................................................
Se pogoară întunericul peste colibele vieţii,
se aud lătrăturile dorinţelor
reflectate în gheaţa morţii ce va să fie.
Scrâşneşte lumina înţelepciunii
călcând pe omătul proaspăt de eternitate.
Uită-ţi uitarea! Omoară-ţi întinderea!
Îngroapă-te în nisipul negru al nimicniciei!
Şi... linişte!

22.8.11

...întâmplări pe o scară de la amoebă la concept

vorbe în vânt, frunze pulsând...
flori de gheaţă din fluxul sonor
atârnă de gândul în zbor
imagini şi curgeri îngreunând...

*

al meu dumnezeu, în agonia plictiselii,
mai trage-un fum şi-l cheamă
pe diavol la împăcare
cu jumătate de gură.

*


Respir.
Fir-ar ale dracului gesturile reflex,
obişnuinţele şi instinctele!

*

ni se scurg ochii printre gene
şi viaţa printre degete
şi cuvintele printre limbi...
dar nu ne oprim
noi, ăştia..., şerpi cu limbi multiplicate
printre care cuvinte se scurg,
până nu ne topeşte soarele raţiunii,
sau al preaplinului..., nici nu mai ştiu!
...de fapt, şi noi ne scurgem
printre cuvinte...
E un du-te-vino nebun
între credinţă şi destrămare
între stele şi viermi
între mine şi voi...
stop!

*

La început mi s-a părut că viaţa
e... plastică,
aşa... ca mingea de volei a
fetiţelor vecinei de la parter.
Dar m-ai întrerupt tu,
draga mea,
şi acum gândul să mă fac remarcat
e în erecţie,
precum statuia viitorului... meu,
imaginat de mintea... mea,
acum şi aici.
Trecem şi peste asta,
cu un pic de concentrare şi
un pahar din cucuta uitării.

*

Trece tramvaiul pe bulevard
şi zeci de babe tresaltă-n baston
să-l prindă până la prima.
Şi zilele trec prin viaţa mea,
of..., nefericitul de mine
a încărunţit încercând să le prindă
tremurând cu inima lui.
Trece tramvaiul pe bulevard...
Zău aşa, sunt ameţit de-atâta zgomot
pentru nimic.