bandcamp

Se afișează postările cu eticheta ontogeneză. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ontogeneză. Afișați toate postările

23.1.24

Mesopotamia

În câmpia
Mesopotamiei,
Inanna Ishtar întrupată
în târfă
deșteaptă preoteasă
așteaptă barbar.
Îl privește în ochi, 
zice:
'Da. Sunt frumoasă!
...dar....costă!'
Eroul nostru o
privește oleacă
fără să tacă,
scoate din teacă 
sica
din coapsa lui
dreaptă în stânga 
pe coastă
tăind.
Stânga lui coastă 
în sânge
întinde...
Zeița în față
cu o coastă...,
ce proastă!,...
a zis în sine:
'În seara asta 
stai capră
în veacuri amin...
Făt Frumos,
sau ca să fiu contextuală...,
Ghilgameș...
trage-ți un preș...,
dormi pe el
în seara asta 
și basta!'
Ghilgameș calm
își uită coasta,
tace prelung
și-și trage rogojina
sub fund.
E cu gândul altundeva
departe....,
la copiii încă
nenăscuți
cum devin adulți
ascultând cuminți
povestea lui
și a lui Enkidu...,
la cum și ei 
în câmpia
Mesopotamiei.

12.1.24

Instantaneu

Dragilor,
m-am vindecat 
de filavtie
turnând Ali 
Akbar Khan
peste inimă și ureche 
vreme de ani.
Trufia...,
soră bună cu
akedia,
încă-mi mai dă
târcoale...
„Nu fii moale!”
îmi strigă muma 
din cap...
Saga se topește 
în raga...
precum dorințele,
necazurile, morțile...,
dispare frica
de cutremure,
rămâne doar vocea
nenumită
până la Freud
care zice...:
Las-o baltă!
Cu artă...

16.5.15

Otras cosas


2003
Pe vremuri, mă jucam în soarele care răsărea din lacul primei scalde.
Odată alergam să prind ultimul tren spre peştera întunecată a anilor,
culegeam ultimele fructe ale pomului binelui şi răului şi
cugetam că ziua şi noaptea, în pântecul lumii, sunt siameze.
Altădată mă uitam la sânii tăi, mamă, ca la sfinxul temnicer al belşugului,
construiam lumi adevărate din basmele tale pe covorul de suferinţe apuse,
mă încurcam în părul negru din coama calului lui Făt Frumos şi
nu credeam că zborul spre mine e atât de greu, nici că
voi apuca să mor zilnic şi să răsar glorios doar în amintiri şi vise.
Acum mă gândesc la alte lucruri…
Cele mai multe din ele sunt încă verzi la fruct şi stau să cadă când bate vântul.

29.10.12

Ontogeneză

Copil fiind,
trăiam în câmpia Mesopotamiei.
Spuma râului mi-a scăldat piciorul
la apus...
Cei care-au fost acolo ştiu
cât de greu e să-ţi aduci
aminte,
cuminte,
de caii măreţilor greci
călcând pe urmele lui Enkidu...
Foşneşte un vânt uscat
în vene,
mintea nu ştie ce să mai creadă,
iar aheii,
călăuziţi de Athena fecioara,
cuceresc Troia
pentru totdeauna.