bandcamp

Se afișează postările cu eticheta oraș. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oraș. Afișați toate postările

12.12.11

Diptic temperat

În acest oraş plin de beţivi,
când mai spune omul un „Trebuie!” şi-şi dă o palmă
în faţa oglinzii, de încurajare,
şaptezeci de „Las-o baltă!” se prăvălesc în ecou
din colţurile minţii lui, perfect rotunde...
şi ninsoarea de zădărnicie nu conteneşte
şi e frig ca-ntr-un iad
şi iarna asta e abia la început...
*
Zădărnicia cade lin peste sufletul omului
ca fulgii de zăpadă pe trotuarul pişat azi noapte de beţivi.
Cum încearcă omul să se acopere cu un gând,
vine îndoiala şi i-l face ţăndări,
să rămână gol în faţa necuprinsului geros.
Cum face un foc de speranţă, plouă cu deziluzii
şi totul se stinge. Şi e frig al dracului,
între aceşti patru pereţi.

21.11.11

Corespondenţă

Cad frunzele. Cad gândurile.
Cad reţelele electrice în marile oraşe.
Înnebunesc turmele.
Gem sistemele filozofice.
Se blochează sinapsele.
Caii refuză ovăzul şi cer tutun.
Columb incendiază caravele.
E linişte la casa de nebuni.
Abia mai pâlpâie iubirea
în ochiul săracilor eremiţi.
Din altar fug iluzii cernite cu
pui de mâţă-ntre dinţi.
Deraiază istorii grandioase.
Curvele-alină pe sfinţii părinţi.
Principiile beau vin la
masă cu glumele porcoase.
Sirenele au amuţit cuminţi.
......................................
Pana generală a afectat
deopotrivă raiul şi pământul.
Ba până şi din bolgiile iadului
se primesc reclamaţii neîncetat.
Cu aripile suflecate,
îngerii specializaţi dau asigurări că
situaţia va fi remediată.
De vină pare să fie o minusculă
siguranţă suprasolicitată
sau o diodă arsă
undeva într-un suflet defectat...
Vom reveni cu amănunte.

25.8.11

Chronologii desuete

„E timpul să întreci munţii în statornicie!
E vremea să strângi în pumn toţi
gândăceii din poeziile de demult!
E timpul să înţelegi şi tu,
pentru bunul dumnezeu,
pe ce lume trăieşti!”
Aşa-mi vorbea fratele de fum
încercând să îşi aducă aminte
cine este, unde şi-a uitat ceasul şi
numele oraşului în care avem cinstea să
vagabondăm în clipele astea
care s-au încăpăţânat
să nu mai treacă.

*

S-a împlântat pumnalul străinului în spatele meu,
frate de fum!
Mai ţii tu minte când maica imponderabilă
ne legăna în pântecul ei de căprioară?
Acum mă mănâncă lutul din care-s plămădit,
şi străinul ăsta negru
îşi tot înfige pumnalul de stăruinţă în
carnea ieşită din sudalma tatălui nostru!
................................................
Frate de fum să plutim de aici,
mă sperie toate umorile astea apoase!