Ce va fi va fi

Uită-te-n ochii mei,
mă, boule!
Ascultați de mine 

Shiva
fi bine.
că va fi bine
...sunt doar un
an...
Sunt timp, spațiu 

și preistorie
geografie, chimie și
palme d'Or
pe ogor 

risipind bunătate 

de avere,
de timp 

spațiu și 

istorie
concentrate în punct
fix, neclintit 

nestrămutat
de nimeni 

altcineva decât de
mâna mea și 

privirea dreaptă.
Scot leii din 

piatra seacă.
Mă bat cu dracul
pentru dramul ăla 

de libertate
la care țin
când mă duc acasă 

senin
și îmi ling rana,
liber de fier, 

fiere și vin,
zâmbind la cer

sincer, 

la fel de senin
și iute 

la mânie ca și mine.
Știu, fac deranj...
dar parcă voi 

așa aranjați...,
deștepți închipuiți,
mai tare deranjați
ordinea firească 

a lucrurilor și
pătrățelul în care 

stau cuminte...
...am zis.

Pentru că am
plecat pe poteca 

lu' tata,
nu pe a mea, 

sunt acum în
zarcă.
Dac-aș pleca iar
pe-a ta 

nu pe a mea
aș sta în ea încă 

o dată
pe când eu 

în zarca mea 

am de gând
să aud muzica 

îngerilor în... 

ceva timp...
cu bine, rău și 

Dumnezeu
la masă.

Doamne ajută!

Multă sănătate!

2021

Crâmpei la pătrat

Ce este mișcarea,

mobilitatea?

E lipsa constanței

spune...

unul.

E desprindere,

dezrădăcinare...

Ce e rădăcina?

E sentimentul totalității,

intuiția unității ultime....

2012

Se dedică lui George Soros, cel care a tolerat distant joaca multor copii...

La bătrânețe

Cam atunci când se coace timpul,
mă voi fi retras lângă o apă,
ca s-o ascult,
să învăț...
Cum de curge ea ca totul pe lumea asta,
Cum face valuri la suprafață
Iar în adânc e neclintită ca o piatră,
aşa... ca o femeie deșteaptă...,
Cum de reuşeşte să se insinueze,
ca lumina şi astfel
să îl imite pe Creator...
Cum de se ţine unită ca un cuib
de viespi...
Cum de hrănește vieți,
Cum de anină bieți...
Da... vreau să învăț de la apă
cum să stau drept în luntrea lui Charon,
Ce fel să mă port când îi dau bănuțul...
Și dacă apa mă va înțelepți,
voi strânge mâna luntrașului etern
şi zâmbind, voi sări din biata lui barcă...
Ca să fiu
pentru eternitate
curgere, pace, unitate, milă
şi câte şi mai câte mă va fi învățat
ea
în scurtul răgaz.

Mărturie ultimă

Prin secunde adie miasme
de hoituri
de mult pângărite
de viermi.
Dorinţele se scurg afară
din vene
spre ţarini sterpe,
căci iarba şi-a pierdut verdele
şi se hrăneşte acum
cu preconcepţii.
Zâmbetul tău, dragă,
prea mult deochiat,
devine o formă geometrică
aducând cu o coasă.

Mâna demiurgului,
ah, doamne,
ninsă de raze, a prins rădăcini
pe un nor.
Şi apa,
ca mai veac, se preface
în nepăsare.
Până la măduvă,
până la măduvă,
prin piele şi seu,
prin carne şi os,
tropăie copitele vântului,
peste dalbii profeţi...
până când evidenţa devine
tot mai greu
de zdruncinat...,
până când aici nu rămâne
decât ceaţa de mac.

Radical liber [Allegro]

Te-aş putea strivi sufletule,
ca pe o gâză
ce eşti,
ca pe o gâză care eşti rază în urechea mea.
Te-aş putea strivi, o, gâză, ca pe
o idee genială pe masa beţiei,
ca pe o frunză pulsând la soare
când primăvara mângâie
mai dulce.
Dar nu o fac, sufletule.
E prea mult că norii umbresc luna
şi că urlă lupii
la toate speranţele noastre.
Tu mă vei lumina,
tu vei vâna bizoni acolo,
pe prerii,
vei râde de Anteu,
vei rupe nori cu un zâmbet...
Vei fii viu, sufletule,
ca un cui înfipt în zidul
pleromei!