Phobos înlănțuit

Undeva în dezmărginirea rece a universului...
stă aşezat pe tronul său fiul omului
și se şterge la cur
cu o frunză de sentiment.
Greierii intergalactici nu cântă
în depărtare.
Nu adie
nici o boare de vânt
și
nici o boare de gând.
Mai jos cu trei etaje
fiica omului gătește un pește congelat.
Și uite-așa miroase toamna
a mici drame,
a vulvă fertilă,
a luptă de clasă
și
a somn.