bandcamp

18.9.12

Mărturie ultimă


Prin secunde adie miasme
de hoituri
de mult pângărite
de viermi.
Dorinţele se scurg afară
din vene
spre ţarini sterpe,
căci iarba şi-a pierdut verdele
şi se hrăneşte acum
cu preconcepţii.
Zâmbetul tău, dragă,
prea mult deochiat,
devine o formă geometrică
aducând cu o coasă.

Mâna demiurgului,
ah, doamne,
ninsă de raze, a prins rădăcini
pe un nor.
Şi apa,
ca mai veac, se preface
în nepăsare.
Până la măduvă,
până la măduvă,
prin piele şi seu,
prin carne şi os,
tropăie copitele vântului,
peste dalbii profeţi...
până când evidenţa devine
tot mai greu
de zdruncinat...,
până când aici nu rămâne
decât ceaţa de mac.

29.8.12

Peisaj exponenţial


Cercul din jur devine...
devine mai strâmt.
Ochii coboară în văi
de fluvii stoarse-n
fierbinte nisip.
Gândul mocneşte
pe  granitul topit.
Cuvintele se pierd în
nenumite delte
pline de nenumiţi peşti,
nenumite cârlige şi nenumit fum.
Spumegă timpanele...
Eternitatea erupe
agale mai încolo pe un deal,
acum, aievea, pentru totdeaunea...
Sufletele se prefac in scrum.
Dinţi cariaţi muşcă din nenumit
precum adam, atunci,
la început
din coasta de lut.
Liniştea de pe urmă
dă târcoale unui
muşuroi de furnici.

Glutonerie perfidă


Am obosit să mă dezintegrez în molecule de rază
şi să mă refac începand de la ochi
de fiecare dată când muşc straşnic din viaţă.

6.5.12

Constatări

1
Plantele au singura modalitate de înmulţire
inteligibilă.
Prin rădăcini, prind rădăcini
oriunde şi oricum...
2
Plantele sunt model de echilibru
şi constanţă.
Se îndreaptă spre soare
oriunde, oricum...

6.3.12

Kenoza [fractaleproză]

Blanc..., blanc...,
bate clopotul la biserică
şi creieraşii
gri..., gri..., gri...
se abat pe poteci
de linişte.
În mintea maestrului
se compune simfonia lumii.
În trap curg secunde, zile, vieţi,
veacuri...
Gândul se iscă-n hăul de nenumit
şi se destramă cu dangăt
în drum spre urechi, clipă de clipă,
aproape înţeles.
Cri..., cri..., cri...
bate clopotul la biserică
şi greierii exclamă la unison:
"Of..., dac-ar adia vântul!"...

19.1.12

Radical liber [Allegro]

Te-aş putea strivi sufletule,
ca pe o gâză
ce eşti,
ca pe o gâză care eşti rază în urechea mea.
Te-aş putea strivi, o, gâză, ca pe
o idee genială pe masa beţiei,
ca pe o frunză pulsând la soare
când primăvara mângâie
mai dulce.
Dar nu o fac, sufletule.
E prea mult că norii umbresc luna
şi că urlă lupii
la toate speranţele noastre.
Tu mă vei lumina,
tu vei vâna bizoni acolo,
pe prerii,
vei râde de Anteu,
vei rupe nori cu un zâmbet...
Vei fii viu, sufletule,
ca un cui înfipt în zidul
pleromei!

15.1.12

Fractaleproze

Balanţa [fractaleproza 1]
Crâng toamnă plâng.
Lângă drum, pe ud, blând
mă târăsc şi mi-e frică.
Lângă drum plâng toamnă.
Pe ud crâng blând,
mă târăsc şi mi-e frică.

Simplissima [fractaleproza 2]
Îngerul a căzut pe iarbă tare.
A căzut îngerul tare pe iarbă.
Tare îngerul a căzut pe iarbă.
Pe iarbă îngerul tare a căzut
în ger.

Geneza [fractaleproza 3]
Din spuma valului s-a întrupat zeiţa
vicleană, a ochiului stăpână
şi a împietrit omul.
Din spuma cuvântului s-a întrupat zeiţa
harnică, a lamei stăpână
şi a împietrit omul.
Din spuma pământului s-a întrupat zeul
cuminte, al baştinei stăpân
şi a împietrit omul.
Din spuma cerului s-a întrupat zeul
tiran, al potecilor stăpân
şi a împietrit omul... în spumă.

Dinamism oarecum ortodox [fractaleproza 4]
Sus mai sus, pe val...
printre cuvânt
cu tine în vânt
Jos mai jos, pe gând
printre cuvânt
cu mine-n pământ.
La stânga mai la stânga, pe mal,
printre cuvânt
cu-n peşte înotând.
La dreapta mai la dreapta, curând
printre cuvânt
cu crucea-s urcând.

Cădere [fractaleproza 5]
Copile, dă-te jos din copac!
Fiule, dă-te jos din cer!
Copile, dă-te jos de pe cruce!
Fiule, dă-te jos din mormânt!
Copacule, dă-te jos din cer!
Cruce, comoară,
în mormânt coboară!

31.12.11

Pocăinţă instant

Prietena mea Circe
stă capră şi paşte
pe marginea unui şanţ
înverzit din inima mea.
Sunt un bun păstor, îmi venea să
zic,
vântul îmi bate în spete,
cerul mă pupă şi
mi-e lumea de plută...
Când am simţit deodată
în tâmplă
gerul tău, mărite Iisuse,
cu pleata nervoasă
în cruce pe-un gând al meu.

Radical liber

Tu adulmeci preeria...
Dintr-o privire prăvăleşti
turmele de bizoni în
hăuri de spaimă.
Pe Anteu l-ai atârnat la
oblâncul şeii
că numai
vârful picioarelor sale  moi
mângâie firele de iarbă....

Ars paranoica

Cu alean se opresc stropii de ploaie
Putem vedea atomii cum cu zâmbet
se încolonează în abur de ceaţă,
Auzim bine, doar urechile ni-s
ascuţite de săbiile samurailor de la
soare răsare.
Lumina, cu o graţie de-un galben copt,
ne loveşte-n retină.
Atomii râd de-a binelea.
Ei, sclavii unei iluzii nevăzute,
sau bătaia de joc a zarului,
ne râd în nas!