Mesopotamia

În câmpia
Mesopotamiei,
Inanna Ishtar întrupată
în târfă
deșteaptă preoteasă
așteaptă barbar.
Îl privește în ochi, 

zice:

'Da. Sunt frumoasă!
...dar....costă!'
Eroul nostru o

privește oleacă
fără să tacă,

scoate din teacă 

sica
din coapsa lui
dreaptă în stânga 

pe coastă
tăind.
Stânga lui coastă 

în sânge

întinde...
Zeița în față

cu o coastă...,

ce proastă!,...

a zis în sine:
'În seara asta 

stai capră

în veacuri amin...
Făt Frumos,

sau ca să fiu contextuală...,
Ghilgameș...

trage-ți un preș...,

dormi pe el

în seara asta 

și basta!'
Ghilgameș calm
își uită coasta,

tace prelung

și-și trage rogojina

sub fund.
E cu gândul altundeva

departe....,

la copiii încă

nenăscuți

cum devin adulți

ascultând cuminți

povestea lui

și a lui Enkidu...,

la cum și ei 

vâna-vor lei...

în câmpia
Mesopotamiei.

Ontogeneză

Copil fiind,
trăiam în câmpia Mesopotamiei.
Spuma râului mi-a scăldat piciorul
la apus...
Cei care-au fost acolo ştiu
cât de greu e să-ţi aduci
aminte,
cuminte,
de caii măreţilor greci
călcând pe urmele lui Enkidu...
Foşneşte un vânt uscat
în vene,
mintea nu ştie ce să mai creadă,
iar aheii,
călăuziţi de Athena fecioara,
cuceresc Troia
pentru totdeauna.

Mitul dezintegrării

se dedică lui Carl Jung

Prietena mea Circe citeşte Gide.
Tolanită pe vid, prietena mea
se excită avid cu mesaje de adio,
scrisorele de amor şi
câte şi mai câte scuipă
mintea la necaz.
Prietena mea Circe
te ignoră, amice,
şi râde stupid!...
Prietenul meu Buddha e livid.
Contemplă obştea smintită
aruncând pietre în baltă,
are o lamă în mâna dreaptă,
ochii plânşi, roşii şi
vena pe stânga crăpată.
Prietenul meu Buddha
va muri negreşit;
mă-ntreabă dacă am
ceva să-i transmit
lui Enkidu,
prea bunul nostru amic.
'Va fi bine!' îmi vine să ţip
'Când pietrele vor adormi
vâna-vom împreună iar lei
pe luciul de vid...'