Imprecație #1

Adu-ți aminte, diavol mic,

câți 'nu' mai ai de rostit...

pe negândite la timp

de vecernie... în pustie...!

...cât timp mă bat cu templieri

în Catalonia, noua Babilonie,

pentru muieri 

de rit oriental, medieval...

Mă pregătesc fără preget

să calc pe câmpiile Elizee.

Aștept fără mare interes

sezonul estival al unui ev

amoral 

#világ

Peștii sunt forme
inferioare de viață...,
târfe pe față...
pentru că plutesc.
Pentru că plutesc
sper să mă înșel...
Pentru că plutesc
sper că te iubesc...,
sper că nu mă înșel.
Peștele nu respiră,
înoată non-stop,
simte un curent
inexistent...
Ce plutire-mpuțită!
Peștii mei dragi...
...dar luați de
mâncați
trupul și sângele meu!
Dar hai
purcei dragi
aiurea-n tramvai...
respirați apa
cape
un vid...
bogat în larve cu
venin și alte
substanțe psychoactive.
Luați viață
așa cum este...,
ca pe o glumă bună
a lui dumnezeu,
un joc copilăresc
cu sumă zero
undeva în miezul atomilor...,
punctul cu cea mai bună vedere
spre marginea
universului cunoscut.
E bine și-așa...
la margine de tine,
undeva între speranță 

deșănțată
și sinucidere pronunțată.
E vorba de artă
în vileagul vântului
niciodată...
E bine că te umectezi
uneori,
dragă femeie iubită!
Mă simt
deseori
ca un pește,
în bolul tău
undeva
într-un colț de casă.
Hrănește-mă și
schimbă-mi apa uneori!
Dă-mi aer, te rog,
și larve vii de ce vrei tu
să fiu!
Fute-mi filmul!
Altfel mi-l fut eu
cât e lumea și
vileagul...

Oὐκ οἶδα

Nu înțeleg
frați și surori...

Și eu admir flori
Mireasma lor 

îmi îmbată
fata iubită 

încă...
Cresc flori chiar...
Fuck VR!
Și eu privesc
apus și răsărit
neclintit
ca o stâncă
în țărm de mare.
și eu vreau să mă fac
tare.
Știu..., doare!
Și eu fac dragoste
pe Chilly Gonzalez.
Homo sum, iubita!
...humani nihil

a me alienum
puto!
Știu...
Anche io...
Mă destram 

zi de zi
între clipe și vise.
Și eu aleg, sufăr, 

plec,...
revin fără sens,
uit calea...
Ascultați-mi jalea.
Nu înțeleg nimic
nici măcar 

eu.
Frați și surori
Știu...!

Anche io...

Correggio

Super-Io
Și pe Dante-l
doare-n pulă.

Deschis

Am început să cred 

că mor lent din clipa 

în care am uitat 

ce sper.
Am uitat 

ce sper 

în clipa-n

care n-am 

mai crezut în mine.
Încercând să dobor 

limite 

constant 

am depășit

granița mea.

M-am convins 

măcar 

c-am atins-o. 

Cumva...

Din acel moment 

totul s-a estompat.
Mica piesă

lipsă 

din angrenaj 

numită nădejde 

a reușit să blocheze 

tot.
De aici vin lacrimile. 

Mă uit în oglindă și plâng.
Mă uit în ochii fiului meu 

plângând.
Mă uit în jur 

în general 

și plâng.
Și pare că totul e sortit 

pieirii, uitării, zădărniciei 

fără de margini...
Devenirea devine agasantă, 

obositoare măcar, 

plictisitoare 

la modul exasperant.
Vibrarea e un pas spre neființă. 

Agitația e gratuită.
Pasivitatea e o invitație la moarte.
Moartea sperie. 

Moartea mă sperie. 

Nu o cunosc.
Necunoscutul sperie de fapt.
Mă sperie 

deci... 

ziua de mâine, 

secunda de peste o clipă.
Ce-o fi, o fi!

24.02.2019

UnterIch

Am citit
la viața mea

tratate despre
ratare...
Am văzut filme
cu Cicciolina...,
am privit în zare...,
n-am luat nimic
ca atare.
Aș putea chiar
conjectura
că sunt botezat
sfânt isihast...,
umblu de mână
cu necuratul
după nevoie,
mă fac frate
cu cine trebuie,
trec punți

simptomatic,
merg pe lame
ascuțite...

în echilibru

practic perfect

adogmatic.
Sunt brici.
Extatic.
Tactic.

Flegmatic și

melodramatic...!

Aplic principii
de viață
ritualic.
Mă sacrific.
Zâmbesc.
Respir și
zâmbesc.

Mă cuprind.

#post #neo #modern #Miorița

Mama, te doresc!
Ți-o spune fiul
drogat și ratat...
Soție, te respect!
Dai bine cu croșeul
de stânga!
Ce noroc să am
ficat așa antrenat!
Fiule cu ochi de
nu-mă-uita,
hai fă un minim efort,
te roagă tata,
mă uită și uită !
Eu pleca-voi departe
sub formă de nori
colindat de-albine
cu privighetori
în ham și rinoceri
drept vizitii,
cu zâmbetul din flori
și inima tunând,
cu spiritul fractal
risipit în sângele tău!

2012-2024

Ludocosmoulogică

Nu se poate...!
Răsăritul nu se aprinde din
negru turnând lumină.
Viața nu e poker,
visul nu e fum bântuit,
gândul meu nu e încă

adâncit în făgaș.
Suntem toți numere 
într-o formulă...

măeastră!...

Oare?...
Altfel nu-mi explic, 

bunicule,
cât de bine joci șah
nici cât de adânc 

ți-ai băgat 

degetu-n pământ

când îmi vei fi spus

cândva  
cum va fi vremea

la primăvară...

Crâmpei la pătrat

Ce este mișcarea,

mobilitatea?

E lipsa constanței

spune...

unul.

E desprindere,

dezrădăcinare...

Ce e rădăcina?

E sentimentul totalității,

intuiția unității ultime....

2012

Se dedică lui George Soros, cel care a tolerat distant joaca multor copii...

Singur Eu

Mă pomenesc într-o dimineață

cu Buddha

la o cafea...

Avea în mână o desagă

și părea grea.

Îl întreb un pic mirat

”Ce faci cu ea?”

Zice...

”Am îndesat-o cu probleme,

griji, chin și durere

și o duc la râu,

să o arunc în el.

Vrei să mă ajuți Tu?

...că e grea.”

I-am întors-o

ușor precipitat:

”Nu, frate! Eu îmi văd

de treaba mea...

Nu insista degeaba!

Cară-ți singur povara.

E mai bine așa!”

Mute

Înconjurat de zgripțuroaice

într-un film mut,

ciocănesc surd

la porțile cerului.

Din perspectiva mea

sunt în inima ta.

Scuze pentru deranj!

Hai, deschide îndată!

Începe să mi se cam pară

deja

că nici tu nu ești

femeia mea...

Parcă prea sforăi

gros,

ai păr lung și stufos

pe coadă și...

copitele...,

mirosind a pucioasă...,

se cam întrezăresc

prin aerul clar...

într-o zi mai geroasă.

Oglinda

Oglinda nu mai minte

fix din secunda

în care o spargi

cu privirea.

Din momentul acela,

probabil crezându-se

între femei,

începe să ne bârfească.

...

Și-acuma...

Ia-mă în brațe, 

dă-mi căldură!

Sufăr de frig tot...

timpul.

Pupă-mă de 

noapte bună.

Imperfect

Eram pustnic

într-o cameră de hotel

în Salonic...

Tu dormeai

lângă mine.

Căutam pe net

curve...

și visam la

dragoste

în vreme de război...

între noi doi...

Noi doi...

care suntem 

de fapt unu...

sau trei.