Instantaneu #2

Lamele fine din 

munții Făgăraș, 

ursoaicele...

cu pui pe făgaș... 

mi-au șoptit că

la oraș

e...cu... viață dulce,

fete cuminți,

băieței finuți ...

sex și alcool...

Nu mai sta matol!

Gata ...

Rămân aici.

Nu minți!

Nu fura!

Descurcă-te 

altcumva!

Cu altcineva...!

Altundeva!

Altcândva...

Altfel..., degeaba

agrăiesc.

Altfel degeaba...,

gândesc, iubesc și

zâmbesc.

Tu..., stea de mare!

Tu..., ăsta mare!

Zgomot

Cercuri concentrice de plictiseală
strâng în jurul meu
stringente scopuri viitoare.
Ca un boboc de trandafir mă desfac
la auzul a trei cuvinte:
niciodată, nicăieri, nimic.

iunie 2004

Instantaneu

Dragilor,

m-am vindecat 

de filavtie

turnând Ali 

Akbar Khan

peste inimă și ureche 

vreme de ani.

Trufia...,

soră bună cu

akedia,

încă-mi mai dă

târcoale...

„Nu fii moale!”

îmi strigă muma 

din cap...

Saga se topește 

în raga...

precum dorințele,

necazurile, morțile...,

dispare frica

de cutremure,

rămâne doar vocea

nenumită

până la Freud

care zice...:

Las-o baltă!

Cu artă...