Imprecație #2

La lucrul lui cu lumea

trebuie c-a băut mult
Domnul de s-a 

oprit dumineca.
Mai erau multe de făcut...
dar noi, ca niște suflete îngăduitoare...

înțelegem scăparea Dânsului
întrucâtva...
Măcar a apucat să facă proști,
curve o mie, muți și hoți...
să ne raportăm și noi 

la ceva.

1 aprilie 2018

Mesopotamia

În câmpia
Mesopotamiei,
Inanna Ishtar întrupată
în târfă
deșteaptă preoteasă
așteaptă barbar.
Îl privește în ochi, 

zice:

'Da. Sunt frumoasă!
...dar....costă!'
Eroul nostru o

privește oleacă
fără să tacă,

scoate din teacă 

sica
din coapsa lui
dreaptă în stânga 

pe coastă
tăind.
Stânga lui coastă 

în sânge

întinde...
Zeița în față

cu o coastă...,

ce proastă!,...

a zis în sine:
'În seara asta 

stai capră

în veacuri amin...
Făt Frumos,

sau ca să fiu contextuală...,
Ghilgameș...

trage-ți un preș...,

dormi pe el

în seara asta 

și basta!'
Ghilgameș calm
își uită coasta,

tace prelung

și-și trage rogojina

sub fund.
E cu gândul altundeva

departe....,

la copiii încă

nenăscuți

cum devin adulți

ascultând cuminți

povestea lui

și a lui Enkidu...,

la cum și ei 

vâna-vor lei...

în câmpia
Mesopotamiei.

Babel

Păcatul nostru dintru început
e prostia.
Ne-a făcut Domnul din lut și zoaie,
ne-a plămădit cu voie,
iar noi fără nevoie
I-am uitat lumina și
aplecați cu fața la țărână
am spus nu...
Acum... din trudă și venin,
din zadar, beznă și chin
nu mai ieșim.
Iar și rar... mai oftează câte unul
dintre noi
după grădina Edenului.
Și ceilalți, toți deodată,
Îi sufocă glasul cu vorbe de ocară
și iute îl răstignesc
drept nebun ce este și va fi
pe crucea propriei prostii.