Simplissima

I

...sunete lucii și 

flori de gând,
nectar de lumină
cu locu-n pământ...
Tresar la zvonul
paşilor 

pe seară
caldele rânduri 

pe nori
de stele verzi 

speriind.

II

Slova-i uscată pe fila 

de fire mustind.
Cu pași ușori 

mă retrag spre cuib.
Coruri de stele-mi 

urează de bine.
Încă o seară singur 

cu mine...

2004

Mărturie ultimă

Prin secunde adie miasme
de hoituri
de mult pângărite
de viermi.
Dorinţele se scurg afară
din vene
spre ţarini sterpe,
căci iarba şi-a pierdut verdele
şi se hrăneşte acum
cu preconcepţii.
Zâmbetul tău, dragă,
prea mult deochiat,
devine o formă geometrică
aducând cu o coasă.

Mâna demiurgului,
ah, doamne,
ninsă de raze, a prins rădăcini
pe un nor.
Şi apa,
ca mai veac, se preface
în nepăsare.
Până la măduvă,
până la măduvă,
prin piele şi seu,
prin carne şi os,
tropăie copitele vântului,
peste dalbii profeţi...
până când evidenţa devine
tot mai greu
de zdruncinat...,
până când aici nu rămâne
decât ceaţa de mac.