Oὐκ οἶδα

Nu înțeleg
frați și surori...

Și eu admir flori
Mireasma lor 

îmi îmbată
fata iubită 

încă...
Cresc flori chiar...
Fuck VR!
Și eu privesc
apus și răsărit
neclintit
ca o stâncă
în țărm de mare.
și eu vreau să mă fac
tare.
Știu..., doare!
Și eu fac dragoste
pe Chilly Gonzalez.
Homo sum, iubita!
...humani nihil

a me alienum
puto!
Știu...
Anche io...
Mă destram 

zi de zi
între clipe și vise.
Și eu aleg, sufăr, 

plec,...
revin fără sens,
uit calea...
Ascultați-mi jalea.
Nu înțeleg nimic
nici măcar 

eu.
Frați și surori
Știu...!

Anche io...

Correggio

Super-Io
Și pe Dante-l
doare-n pulă.

Babel

Păcatul nostru dintru început
e prostia.
Ne-a făcut Domnul din lut și zoaie,
ne-a plămădit cu voie,
iar noi fără nevoie
I-am uitat lumina și
aplecați cu fața la țărână
am spus nu...
Acum... din trudă și venin,
din zadar, beznă și chin
nu mai ieșim.
Iar și rar... mai oftează câte unul
dintre noi
după grădina Edenului.
Și ceilalți, toți deodată,
Îi sufocă glasul cu vorbe de ocară
și iute îl răstignesc
drept nebun ce este și va fi
pe crucea propriei prostii.

La bătrânețe

Cam atunci când se coace timpul,
mă voi fi retras lângă o apă,
ca s-o ascult,
să învăț...
Cum de curge ea ca totul pe lumea asta,
Cum face valuri la suprafață
Iar în adânc e neclintită ca o piatră,
aşa... ca o femeie deșteaptă...,
Cum de reuşeşte să se insinueze,
ca lumina şi astfel
să îl imite pe Creator...
Cum de se ţine unită ca un cuib
de viespi...
Cum de hrănește vieți,
Cum de anină bieți...
Da... vreau să învăț de la apă
cum să stau drept în luntrea lui Charon,
Ce fel să mă port când îi dau bănuțul...
Și dacă apa mă va înțelepți,
voi strânge mâna luntrașului etern
şi zâmbind, voi sări din biata lui barcă...
Ca să fiu
pentru eternitate
curgere, pace, unitate, milă
şi câte şi mai câte mă va fi învățat
ea
în scurtul răgaz.