bandcamp

Se afișează postările cu eticheta reflexiv. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reflexiv. Afișați toate postările

20.1.24

Ce va fi va fi

Uită-te-n ochii mei,
mă, boule!
Ascultați de mine 
Shiva
fi bine.
că va fi bine
...sunt doar un
an...
Sunt timp, spațiu 
și preistorie
geografie, chimie și
palme d'Or
pe ogor 
risipind bunătate 
de avere,
de timp 
spațiu și 
istorie
concentrate în punct
fix, neclintit 
nestrămutat
de nimeni 
altcineva decât de
mâna mea și 
privirea dreaptă.
Scot leii din 
piatra seacă.
Mă bat cu dracul
pentru dramul ăla 
de libertate
la care țin
când mă duc acasă 
senin
și îmi ling rana,
liber de fier, 
fiere și vin,
zâmbind la cer
sincer, 
la fel de senin
și iute 
la mânie ca și mine.
Știu, fac deranj...
dar parcă voi 
așa aranjați...,
deștepți închipuiți,
mai tare deranjați
ordinea firească 
a lucrurilor și
pătrățelul în care 
stau cuminte...
...am zis.
Pentru că am
plecat pe poteca 
lu' tata,
nu pe a mea, 
sunt acum în
zarcă.
Dac-aș pleca iar
pe-a ta 
nu pe a mea
aș sta în ea încă 
o dată
pe când eu 
în zarca mea 
am de gând
să aud muzica 
îngerilor în... 
ceva timp...
cu bine, rău și 
Dumnezeu
la masă.
Doamne ajută!
Multă sănătate!
2021

16.1.24

Deschis

Am început să cred 
că mor lent din clipa 
în care am uitat 
ce sper.
Am uitat 
ce sper 
în clipa-n
care n-am 
mai crezut în mine.
Încercând să dobor 
limite 
constant 
am depășit
granița mea.
M-am convins 
măcar 
c-am atins-o. 
Cumva...
Din acel moment 
totul s-a estompat.
Mica piesă
lipsă 
din angrenaj 
numită nădejde 
a reușit să blocheze 
tot.
De aici vin lacrimile. 
Mă uit în oglindă și plâng.
Mă uit în ochii fiului meu 
plângând.
Mă uit în jur 
în general 
și plâng.
Și pare că totul e sortit 
pieirii, uitării, zădărniciei 
fără de margini...
Devenirea devine agasantă, 
obositoare măcar, 
plictisitoare 
la modul exasperant.
Vibrarea e un pas spre neființă. 
Agitația e gratuită.
Pasivitatea e o invitație la moarte.
Moartea sperie. 
Moartea mă sperie. 
Nu o cunosc.
Necunoscutul sperie de fapt.
Mă sperie 
deci... 
ziua de mâine, 
secunda de peste o clipă.
Ce-o fi, o fi!
24.02.2019

15.1.24

UnterIch

Am citit
la viața mea
tratate despre
ratare...
Am văzut filme
cu Cicciolina...,
am privit în zare...,
n-am luat nimic
ca atare.
Aș putea chiar
conjectura
că sunt botezat
sfânt isihast...,
umblu de mână
cu necuratul
după nevoie,
mă fac frate
cu cine trebuie,
trec punți
simptomatic,
merg pe lame
ascuțite...
în echilibru
practic perfect
adogmatic.
Sunt brici.
Extatic.
Tactic.
Flegmatic și
melodramatic...!
Aplic principii
de viață
ritualic.
Mă sacrific.
Zâmbesc.
Respir și
zâmbesc.
Mă cuprind.

12.1.24

Instantaneu

Dragilor,
m-am vindecat 
de filavtie
turnând Ali 
Akbar Khan
peste inimă și ureche 
vreme de ani.
Trufia...,
soră bună cu
akedia,
încă-mi mai dă
târcoale...
„Nu fii moale!”
îmi strigă muma 
din cap...
Saga se topește 
în raga...
precum dorințele,
necazurile, morțile...,
dispare frica
de cutremure,
rămâne doar vocea
nenumită
până la Freud
care zice...:
Las-o baltă!
Cu artă...

10.1.24

#post #neo #modern #Miorița

Mama, te doresc!
Ți-o spune fiul
drogat și ratat...
Soție, te respect!
Dai bine cu croșeul
de stânga!
Ce noroc să am
ficat așa antrenat!
Fiule cu ochi de
nu-mă-uita,
hai fă un minim efort,
te roagă tata,
mă uită și uită !
Eu pleca-voi departe
sub formă de nori
colindat de-albine
cu privighetori
în ham și rinoceri
drept vizitii,
cu zâmbetul din flori
și inima tunând,
cu spiritul fractal
risipit în sângele tău!
2012-2024

Ansamblu

Gânduri golașe chițăie.
Mama lor, rațiunea
planează lin deasupra
câmpurilor cu prea plin de recoltă.
Șobolanii îndoielii s-au îngrășat
și stau bine merçi în găurile lor...
cochete după anumite standarde.
2012

Fulg #2

Umbrele cresc, te cuprind,
și tu ești mic, chircit
cu spatele la zid.
Și nu mai ești copil,
ai riduri
iți tremură mâinile și
sângele în vintre,
ca-n vene,
e curent alternativ...
Eh... scene
de film insipid...!
Filmul în care trăim
nu are regizor,
scenariu și indicații
de montaj...
iar spectatorii
sunt și vor fi prea
speriați pentru a
realiza
cât de bun este.    
2012

1.1.24

Bezmetic

Dragă prietene, 
din perspectiva mea
e o bezmetică 
nevastă-ta...,
țoapă și toantă,
fără pic de judecată
dreaptă.
Eh... Te-a orbit la loc
și pe tine,
nevastă-ta.
Chircit, surd și mut în
pumnul ei 
strâns...
ai filme cu Siddhartha
și... alta...
ce nu va să fie
niciodată 

28.12.23

Oglinda

Oglinda nu mai minte
fix din secunda
în care o spargi
cu privirea.
Din momentul acela,
probabil crezându-se
între femei,
începe să ne bârfească.
...
Și-acuma...
Ia-mă în brațe, 
dă-mi căldură!
Sufăr de frig tot...
timpul.
Pupă-mă de 
noapte bună.