Deschis

Am început să cred 

că mor lent din clipa 

în care am uitat 

ce sper.
Am uitat 

ce sper 

în clipa-n

care n-am 

mai crezut în mine.
Încercând să dobor 

limite 

constant 

am depășit

granița mea.

M-am convins 

măcar 

c-am atins-o. 

Cumva...

Din acel moment 

totul s-a estompat.
Mica piesă

lipsă 

din angrenaj 

numită nădejde 

a reușit să blocheze 

tot.
De aici vin lacrimile. 

Mă uit în oglindă și plâng.
Mă uit în ochii fiului meu 

plângând.
Mă uit în jur 

în general 

și plâng.
Și pare că totul e sortit 

pieirii, uitării, zădărniciei 

fără de margini...
Devenirea devine agasantă, 

obositoare măcar, 

plictisitoare 

la modul exasperant.
Vibrarea e un pas spre neființă. 

Agitația e gratuită.
Pasivitatea e o invitație la moarte.
Moartea sperie. 

Moartea mă sperie. 

Nu o cunosc.
Necunoscutul sperie de fapt.
Mă sperie 

deci... 

ziua de mâine, 

secunda de peste o clipă.
Ce-o fi, o fi!

24.02.2019

UnterIch

Am citit
la viața mea

tratate despre
ratare...
Am văzut filme
cu Cicciolina...,
am privit în zare...,
n-am luat nimic
ca atare.
Aș putea chiar
conjectura
că sunt botezat
sfânt isihast...,
umblu de mână
cu necuratul
după nevoie,
mă fac frate
cu cine trebuie,
trec punți

simptomatic,
merg pe lame
ascuțite...

în echilibru

practic perfect

adogmatic.
Sunt brici.
Extatic.
Tactic.

Flegmatic și

melodramatic...!

Aplic principii
de viață
ritualic.
Mă sacrific.
Zâmbesc.
Respir și
zâmbesc.

Mă cuprind.

Regim diurn

Ziua a început la fel 

ca de obicei.
O avalanșă de vise erotice, 

imagini de coșmar, 

cataclisme interminabile, 

figuri hâde 

venite de 

nu știu unde...,

din van...

s-a prăvălit peste ochii mei. 

M-am trezit...

și cu toate astea 

senzația aceea 

insuportabilă 

de stare precară, 

iremediabilă, 

nu a murit 

odată cu somnul.
E dimineață, 

foarte dimineață… 

Lumea încă adormită 

oferă ochiului 

o priveliște granulată,

gratuită, 

un amestec de lumină 

și întuneric, 

de lapte și noroi. 

Simt în nări 

mirosul puturos al nopții 

căzute peste trupul meu.

Of..., pare-mi-se..., Ulise!..

...mai demult nu era așa…

05.12.2004