La bătrânețe

Cam atunci când se coace timpul,
mă voi fi retras lângă o apă,
ca s-o ascult,
să învăț...
Cum de curge ea ca totul pe lumea asta,
Cum face valuri la suprafață
Iar în adânc e neclintită ca o piatră,
aşa... ca o femeie deșteaptă...,
Cum de reuşeşte să se insinueze,
ca lumina şi astfel
să îl imite pe Creator...
Cum de se ţine unită ca un cuib
de viespi...
Cum de hrănește vieți,
Cum de anină bieți...
Da... vreau să învăț de la apă
cum să stau drept în luntrea lui Charon,
Ce fel să mă port când îi dau bănuțul...
Și dacă apa mă va înțelepți,
voi strânge mâna luntrașului etern
şi zâmbind, voi sări din biata lui barcă...
Ca să fiu
pentru eternitate
curgere, pace, unitate, milă
şi câte şi mai câte mă va fi învățat
ea
în scurtul răgaz.

Pastel hibernal

Tăuraşi roz zburdă pe o câmpie albă
cu nimic specială, după câte se pare,
cu gânduri de plumb în coarne,
cu vise vremelnice viscolite de frici veşnice.
.................................................
Se pogoară întunericul peste colibele vieţii,
se aud lătrăturile dorinţelor
reflectate în gheaţa morţii ce va să fie.
Scrâşneşte lumina înţelepciunii
călcând pe omătul proaspăt de eternitate.
Uită-ţi uitarea! Omoară-ţi întinderea!
Îngroapă-te în nisipul negru al nimicniciei!
Şi... linişte!

Chronologii desuete

„E timpul să întreci munţii în statornicie!

E vremea să strângi în pumn toţi

gândăceii din poeziile de demult!

E timpul să înţelegi şi tu,

pentru bunul dumnezeu,

pe ce lume trăieşti!”

Aşa-mi vorbea fratele de fum

încercând să îşi aducă aminte

cine este, unde şi-a uitat ceasul şi

numele oraşului în care avem cinstea să

vagabondăm în clipele astea

care s-au încăpăţânat

să nu mai treacă.

*

S-a împlântat pumnalul străinului în spatele meu,

frate de fum!

Mai ţii tu minte când maica imponderabilă

ne legăna în pântecul ei de căprioară?

Acum mă mănâncă lutul din care-s plămădit,

şi străinul ăsta negru

îşi tot înfige pumnalul de stăruinţă în

carnea ieşită din sudalma tatălui nostru!

................................................

Frate de fum să plutim de aici,

mă sperie toate umorile astea apoase!