Vânt dac-aş fi aș spulbera în cale-mi
munți, ape-ntinse şi brazii din suflete,
să rămână în urmă doar ecoul pașilor mei,
chemându-mă înapoi necontenit.
Mare de-aș fi aș clocoti peste țărmuri,
ființe și lucruri mărunte sau nu...
până când falnicii munți cu
plămâni cavernoși înecați
s-ar așeza sub ale mele tălpi
dezveliți și tăcuți
să pot oglindi astrele și mai de aproape.
Cer de aș fi m-aș prăvăli
peste pământ,
i-aș lua mirosul ierbii proaspăt cosite,
greierii neobosiți și ritmul valurilor.
Dac-aș fi..., aș putea.