Ce va fi va fi

Uită-te-n ochii mei,
mă, boule!
Ascultați de mine 

Shiva
fi bine.
că va fi bine
...sunt doar un
an...
Sunt timp, spațiu 

și preistorie
geografie, chimie și
palme d'Or
pe ogor 

risipind bunătate 

de avere,
de timp 

spațiu și 

istorie
concentrate în punct
fix, neclintit 

nestrămutat
de nimeni 

altcineva decât de
mâna mea și 

privirea dreaptă.
Scot leii din 

piatra seacă.
Mă bat cu dracul
pentru dramul ăla 

de libertate
la care țin
când mă duc acasă 

senin
și îmi ling rana,
liber de fier, 

fiere și vin,
zâmbind la cer

sincer, 

la fel de senin
și iute 

la mânie ca și mine.
Știu, fac deranj...
dar parcă voi 

așa aranjați...,
deștepți închipuiți,
mai tare deranjați
ordinea firească 

a lucrurilor și
pătrățelul în care 

stau cuminte...
...am zis.

Pentru că am
plecat pe poteca 

lu' tata,
nu pe a mea, 

sunt acum în
zarcă.
Dac-aș pleca iar
pe-a ta 

nu pe a mea
aș sta în ea încă 

o dată
pe când eu 

în zarca mea 

am de gând
să aud muzica 

îngerilor în... 

ceva timp...
cu bine, rău și 

Dumnezeu
la masă.

Doamne ajută!

Multă sănătate!

2021

Ouroboros antropic

Glorie bobului infim
încojocit în negru
de fum
care stâlcește gândul
la tine...
și-ți preface irisu-n scrum
în fiecare dimineață!
Vlaga atomilor toată...,
copleșind
a mea rătăcire,
se prăvale 

ca o ploaie
de mai
peste verdele crud
din fire
în fiecare dimineață!
Ascute-ți coasa,
lucrătorule!
Aprinde-ți iasca
și neclintit
lasă-te-n voia 

gândului stâlcit
în fiecare dimineață!

24.02.2021

Instantaneu #2

Lamele fine din 

munții Făgăraș, 

ursoaicele...

cu pui pe făgaș... 

mi-au șoptit că

la oraș

e...cu... viață dulce,

fete cuminți,

băieței finuți ...

sex și alcool...

Nu mai sta matol!

Gata ...

Rămân aici.

Nu minți!

Nu fura!

Descurcă-te 

altcumva!

Cu altcineva...!

Altundeva!

Altcândva...

Altfel..., degeaba

agrăiesc.

Altfel degeaba...,

gândesc, iubesc și

zâmbesc.

Tu..., stea de mare!

Tu..., ăsta mare!

Ursulețul care se credea super erou

Ursulețul s-a pierdut în pădure.
De vină sunt frunzele toamnei
așa frumos pictate de razele
soarelui. 

Ochii lui fură
fascinați îndelung...
Un fluture zboară 

nervos între o floare
de trifoi și o mlădiță

de stejar
camuflată în auriu
copt
pentru iarna ce va să vină.
Negreșit.

Inexorabil...
Mama ursoaică caută păstrăvii
cât s-au îngrășat
printre pietre la râu
ca de obicei
în timpul zilelor de vară.
Florile de trifoi 

violete de poftă 

sunt moi.
Ursulețul sare,
se bucură, râde,
caută în glumă
să înghită...,

să cuprindă
fluturele.

Precum și piatra

pe care stă...

acum și aici.  
Pentru el, iarna nu există 

încă,
foamea e un cuvânt
necunoscut
și mama și
tata...
eterni acolo...

pentru ajutor,
vorbă bună și
alte toane.
...
Ascultă de înțelepți!
Ține-ți cuvântul dat!
Fii adevărat!
E important.

Deschis

Am început să cred 

că mor lent din clipa 

în care am uitat 

ce sper.
Am uitat 

ce sper 

în clipa-n

care n-am 

mai crezut în mine.
Încercând să dobor 

limite 

constant 

am depășit

granița mea.

M-am convins 

măcar 

c-am atins-o. 

Cumva...

Din acel moment 

totul s-a estompat.
Mica piesă

lipsă 

din angrenaj 

numită nădejde 

a reușit să blocheze 

tot.
De aici vin lacrimile. 

Mă uit în oglindă și plâng.
Mă uit în ochii fiului meu 

plângând.
Mă uit în jur 

în general 

și plâng.
Și pare că totul e sortit 

pieirii, uitării, zădărniciei 

fără de margini...
Devenirea devine agasantă, 

obositoare măcar, 

plictisitoare 

la modul exasperant.
Vibrarea e un pas spre neființă. 

Agitația e gratuită.
Pasivitatea e o invitație la moarte.
Moartea sperie. 

Moartea mă sperie. 

Nu o cunosc.
Necunoscutul sperie de fapt.
Mă sperie 

deci... 

ziua de mâine, 

secunda de peste o clipă.
Ce-o fi, o fi!

24.02.2019

Doina

Mama, în spatele

privirii tale aspre,
o întrevăd în amintire
pe iubita mea
îmbujorată...
Îmi zâmbește
cumva uimită,
jenată de toată zarva
creată.
Încurcate-s căile
domnului.
Știu.
Mă gândeam că
știi și tu...
În jurul meu e
pustiu.
În adâncul privirii
tale uimite,
simt mamă
mușcătura tigroaicei
rănite,
mersul ei legănat
De iubire!
Simt căldura sângelui,
chemarea străbunilor...
Ies la vânat.
Frigul e pur.
Mă îmbată.

Rău augur...

UnterIch

Am citit
la viața mea

tratate despre
ratare...
Am văzut filme
cu Cicciolina...,
am privit în zare...,
n-am luat nimic
ca atare.
Aș putea chiar
conjectura
că sunt botezat
sfânt isihast...,
umblu de mână
cu necuratul
după nevoie,
mă fac frate
cu cine trebuie,
trec punți

simptomatic,
merg pe lame
ascuțite...

în echilibru

practic perfect

adogmatic.
Sunt brici.
Extatic.
Tactic.

Flegmatic și

melodramatic...!

Aplic principii
de viață
ritualic.
Mă sacrific.
Zâmbesc.
Respir și
zâmbesc.

Mă cuprind.

Zgomot

Cercuri concentrice de plictiseală
strâng în jurul meu
stringente scopuri viitoare.
Ca un boboc de trandafir mă desfac
la auzul a trei cuvinte:
niciodată, nicăieri, nimic.

iunie 2004

Regim diurn

Ziua a început la fel 

ca de obicei.
O avalanșă de vise erotice, 

imagini de coșmar, 

cataclisme interminabile, 

figuri hâde 

venite de 

nu știu unde...,

din van...

s-a prăvălit peste ochii mei. 

M-am trezit...

și cu toate astea 

senzația aceea 

insuportabilă 

de stare precară, 

iremediabilă, 

nu a murit 

odată cu somnul.
E dimineață, 

foarte dimineață… 

Lumea încă adormită 

oferă ochiului 

o priveliște granulată,

gratuită, 

un amestec de lumină 

și întuneric, 

de lapte și noroi. 

Simt în nări 

mirosul puturos al nopții 

căzute peste trupul meu.

Of..., pare-mi-se..., Ulise!..

...mai demult nu era așa…

05.12.2004