Doina

Mama, în spatele

privirii tale aspre,
o întrevăd în amintire
pe iubita mea
îmbujorată...
Îmi zâmbește
cumva uimită,
jenată de toată zarva
creată.
Încurcate-s căile
domnului.
Știu.
Mă gândeam că
știi și tu...
În jurul meu e
pustiu.
În adâncul privirii
tale uimite,
simt mamă
mușcătura tigroaicei
rănite,
mersul ei legănat
De iubire!
Simt căldura sângelui,
chemarea străbunilor...
Ies la vânat.
Frigul e pur.
Mă îmbată.

Rău augur...

D-na K.

Scuză-mă, doamnă!

M-am îmbătat groaznic

aseară

și ți-am prins karma

la-nghesuială

și am intrebat-o ceva de...

fi-sa...

Cum ea nu 

răspundea

și doar mă

fixa tâmp,

am pus-o 

strâmb

pe așternut și am

futut-o-n bot

și-n cur până

n-am mai putut

nici eu, nici ea

să îngrijim de

Dumneata.

Acuma...

Dac-azi privești tâmp

ești dezorientată și

te simți slabă și

vidată 

ca o gaură neagră,

să știi dumneata

că de la 

asta e....

Îmi pare rău.

N-am vrut.