Glutonerie..., iluzie...

Ne e atât de bine... 

Mai c-am
smulge masca 

de pe față...,
adâncimea căderii să ni
se citească-n iris,

din surâs să ne picure
nectar,
ochii să ne arate
calea uitată...
peste cincizeci si trei 

de secunde...

aproximativ.
Dar vai...
Mai sunt ochi de
iubit,
mame de imaginat,
fantome încă virgine
și coruri de curve
de dezamăgit...

Am ieșit.

2012

Singur Eu

Mă pomenesc într-o dimineață

cu Buddha

la o cafea...

Avea în mână o desagă

și părea grea.

Îl întreb un pic mirat

”Ce faci cu ea?”

Zice...

”Am îndesat-o cu probleme,

griji, chin și durere

și o duc la râu,

să o arunc în el.

Vrei să mă ajuți Tu?

...că e grea.”

I-am întors-o

ușor precipitat:

”Nu, frate! Eu îmi văd

de treaba mea...

Nu insista degeaba!

Cară-ți singur povara.

E mai bine așa!”