Singur Eu

Mă pomenesc într-o dimineață

cu Buddha

la o cafea...

Avea în mână o desagă

și părea grea.

Îl întreb un pic mirat

”Ce faci cu ea?”

Zice...

”Am îndesat-o cu probleme,

griji, chin și durere

și o duc la râu,

să o arunc în el.

Vrei să mă ajuți Tu?

...că e grea.”

I-am întors-o

ușor precipitat:

”Nu, frate! Eu îmi văd

de treaba mea...

Nu insista degeaba!

Cară-ți singur povara.

E mai bine așa!”