bandcamp

Se afișează postările cu eticheta ars. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ars. Afișați toate postările

4.6.24

Pasă

Ochiul meu vede metastaze cum cască
în zâmbetul tău complezent de pe mască.
Frica și ura în zadar se screm să nască
improbabile monade în mintea flască.
O pasă proastă, o zi mai geroasă,
o epocă scârboasă devin circumstanțe
perfect atenuante, de tot consolante.
Așa se îmbâcsește firea și devine grasă
cu puncte mari de celulită pe partea nervoasă,
și straturi groase de jeg în zonă orificiului
bucal cu buza de jos umflata,
cu venin de șarpe constrictor în inima
care lasă.
Se mai uită și ochii uneori
precum caii se împușcau
într-un viitor anterior.
Dar mie nu-mi pasă...
Mie nu îmi mai pasă...
Hai..., lasă...!

Dau de știre mie că țigările mentolate
n-ajung la complexele constelate cum
nici joaca de-a v-ați ascunselea
Nu păcălește pe careva... sadea.
Fiecare, în transa lui, pe făgaș...
cu certificat de om integru pe făraș,
și mai ales cu ficat...
înspăimântat,
certificat .
Dar mie nu-mi pasă
Chiar... nu-mi mai pasă.
Hai lasă...

februarie 2021

13.1.24

Simplissima

I

...sunete lucii și 
flori de gând,
nectar de lumină
cu locu-n pământ...
Tresar la zvonul
paşilor 
pe seară
caldele rânduri 
pe nori
de stele verzi 
speriind.

II

Slova-i uscată pe fila 
de fire mustind.
Cu pași ușori 
mă retrag spre cuib.
Coruri de stele-mi 
urează de bine.
Încă o seară singur 
cu mine...
2004

12.1.24

Instantaneu

Dragilor,
m-am vindecat 
de filavtie
turnând Ali 
Akbar Khan
peste inimă și ureche 
vreme de ani.
Trufia...,
soră bună cu
akedia,
încă-mi mai dă
târcoale...
„Nu fii moale!”
îmi strigă muma 
din cap...
Saga se topește 
în raga...
precum dorințele,
necazurile, morțile...,
dispare frica
de cutremure,
rămâne doar vocea
nenumită
până la Freud
care zice...:
Las-o baltă!
Cu artă...