Imprecație #2

La lucrul lui cu lumea

trebuie c-a băut mult
Domnul de s-a 

oprit dumineca.
Mai erau multe de făcut...
dar noi, ca niște suflete îngăduitoare...

înțelegem scăparea Dânsului
întrucâtva...
Măcar a apucat să facă proști,
curve o mie, muți și hoți...
să ne raportăm și noi 

la ceva.

1 aprilie 2018

Deschis

Am început să cred 

că mor lent din clipa 

în care am uitat 

ce sper.
Am uitat 

ce sper 

în clipa-n

care n-am 

mai crezut în mine.
Încercând să dobor 

limite 

constant 

am depășit

granița mea.

M-am convins 

măcar 

c-am atins-o. 

Cumva...

Din acel moment 

totul s-a estompat.
Mica piesă

lipsă 

din angrenaj 

numită nădejde 

a reușit să blocheze 

tot.
De aici vin lacrimile. 

Mă uit în oglindă și plâng.
Mă uit în ochii fiului meu 

plângând.
Mă uit în jur 

în general 

și plâng.
Și pare că totul e sortit 

pieirii, uitării, zădărniciei 

fără de margini...
Devenirea devine agasantă, 

obositoare măcar, 

plictisitoare 

la modul exasperant.
Vibrarea e un pas spre neființă. 

Agitația e gratuită.
Pasivitatea e o invitație la moarte.
Moartea sperie. 

Moartea mă sperie. 

Nu o cunosc.
Necunoscutul sperie de fapt.
Mă sperie 

deci... 

ziua de mâine, 

secunda de peste o clipă.
Ce-o fi, o fi!

24.02.2019

Tenure

Încerci să spui un cuvânt...
Nenorocite de imagini te abat...
Cinci rândunici înconjoară
balta în care prinzi pește,
patru pitici dansează cu
Alba ca Zăpada undeva 

într-un colț...
Mara iți zâmbește cu subînțeles

complezent  
din apartamentul în care 

locuiește împreună cu un pisic.
Două gânduri au uitat
unde trebuiau să se întoarcă...
Un suflet erupe-ntro oază
de nenumit 

irevocabil.
Abia în sfârșit

pronunți malheur
și ochii-ți zâmbesc fals și
complice.
Ceilalți ascultă... 

E rost de
căpătuială, ...amice!

2012-2024

#post #neo #modern #Miorița

Mama, te doresc!
Ți-o spune fiul
drogat și ratat...
Soție, te respect!
Dai bine cu croșeul
de stânga!
Ce noroc să am
ficat așa antrenat!
Fiule cu ochi de
nu-mă-uita,
hai fă un minim efort,
te roagă tata,
mă uită și uită !
Eu pleca-voi departe
sub formă de nori
colindat de-albine
cu privighetori
în ham și rinoceri
drept vizitii,
cu zâmbetul din flori
și inima tunând,
cu spiritul fractal
risipit în sângele tău!

2012-2024

D-na K.

Scuză-mă, doamnă!

M-am îmbătat groaznic

aseară

și ți-am prins karma

la-nghesuială

și am intrebat-o ceva de...

fi-sa...

Cum ea nu 

răspundea

și doar mă

fixa tâmp,

am pus-o 

strâmb

pe așternut și am

futut-o-n bot

și-n cur până

n-am mai putut

nici eu, nici ea

să îngrijim de

Dumneata.

Acuma...

Dac-azi privești tâmp

ești dezorientată și

te simți slabă și

vidată 

ca o gaură neagră,

să știi dumneata

că de la 

asta e....

Îmi pare rău.

N-am vrut.

Bezmetic

Dragă prietene, 

din perspectiva mea

e o bezmetică 

nevastă-ta...,

țoapă și toantă,

fără pic de judecată

dreaptă.

Eh... Te-a orbit la loc

și pe tine,

nevastă-ta.

Chircit, surd și mut în

pumnul ei 

strâns...

ai filme cu Siddhartha

și... alta...

ce nu va să fie

niciodată