„E timpul să întreci munţii în statornicie!
E vremea să strângi în pumn toţi
gândăceii din poeziile de demult!
E timpul să înţelegi şi tu,
pentru bunul dumnezeu,
pe ce lume trăieşti!”
Aşa-mi vorbea fratele de fum
încercând să îşi aducă aminte
cine este, unde şi-a uitat ceasul şi
numele oraşului în care avem cinstea să
vagabondăm în clipele astea
care s-au încăpăţânat
să nu mai treacă.
*
S-a împlântat pumnalul străinului în spatele meu,
frate de fum!
Mai ţii tu minte când maica imponderabilă
ne legăna în pântecul ei de căprioară?
Acum mă mănâncă lutul din care-s plămădit,
şi străinul ăsta negru
îşi tot înfige pumnalul de stăruinţă în
carnea ieşită din sudalma tatălui nostru!
................................................
Frate de fum să plutim de aici,
mă sperie toate umorile astea apoase!
..Cu o extremă voluptate mentală
RăspundețiȘtergereşi într-o stare de excitaţie
afectivă şi psihică neîntreruptă
eu urmăresc... în mine şi în afara mea
acest numar acrobatic... infinitul
Salturile contemplative, active şi lubrice
le execut simultan, culcat şi în picioare
(...)
aş putea muri de o mie de ori
fară ca o problemă fundamentală cum e moartea
să mi se aplice
în dimensiunea ei filozofică
(...)
Ce mare, ce decepţie monstruoasă
din cauza propriului meu personaj
drogat de evoluţie
cu o aglitate neîntâlnită
la frontiera dintre somn şi trezie
între da şi nu
posibil-imposibil
ca să mă trezesc brusc
într-un decor inversat
o lume de iluzii
de erori fundamentale
care nu iartă
şi care transformă
inegalabila mea inexistentă existenţă
într-o rană...
Gherasim Luca