#világ

Peștii sunt forme
inferioare de viață...,
târfe pe față...
pentru că plutesc.
Pentru că plutesc
sper să mă înșel...
Pentru că plutesc
sper că te iubesc...,
sper că nu mă înșel.
Peștele nu respiră,
înoată non-stop,
simte un curent
inexistent...
Ce plutire-mpuțită!
Peștii mei dragi...
...dar luați de
mâncați
trupul și sângele meu!
Dar hai
purcei dragi
aiurea-n tramvai...
respirați apa
cape
un vid...
bogat în larve cu
venin și alte
substanțe psychoactive.
Luați viață
așa cum este...,
ca pe o glumă bună
a lui dumnezeu,
un joc copilăresc
cu sumă zero
undeva în miezul atomilor...,
punctul cu cea mai bună vedere
spre marginea
universului cunoscut.
E bine și-așa...
la margine de tine,
undeva între speranță 

deșănțată
și sinucidere pronunțată.
E vorba de artă
în vileagul vântului
niciodată...
E bine că te umectezi
uneori,
dragă femeie iubită!
Mă simt
deseori
ca un pește,
în bolul tău
undeva
într-un colț de casă.
Hrănește-mă și
schimbă-mi apa uneori!
Dă-mi aer, te rog,
și larve vii de ce vrei tu
să fiu!
Fute-mi filmul!
Altfel mi-l fut eu
cât e lumea și
vileagul...

Ambiguu catehism

2004

M-am întâlnit în metrou cu un zeu:
„Ce faci, mă? Tot trist?”
„Mda, mă chinui şi eu, frate! Mă chinui, frate! Frate...”
A zis zeul:
„Ceea ce faci, pentru tine faci şi ce-i făcut nu se dezleagă.
Fericit este cel care ştie de cu seară ce va face a doua zi căci…
ca de un fir de păianjen îi atârnă inima
şi năvalnic îi mai bate-n piept
când în echilibru pluteşte şi-n…
juru-i mii de muşte roiesc.
Tu plângi aşteptând să te bălăceşti iar
în prima apă din lacul din ţara Amintirilor dulci…
Plânge-ţi de milă mlădiţă nobilă,
că nu-ţi vezi moştenirea de fum…”
I-am răspuns slab, dar înciudat:
„Mă socoţi vinovat că mă consum?
Beau prea mult? Pierd timp?
Sunt vinovat că nu am împuşcat timpul în cap?
Că-mi distrug cu temeinicie visele?
Că plâng şi râd când ar trebui să dorm?
Că am nimerit în grădina desfătărilor pe uşa din dos?
Că nu găsesc rostul…?,
Că nu mai cred în mine şi-n tine…?
Nu cred în tine?
Nu cred în tine.
Că m-am depărtat de mine,
că m-am depărtat de mine?
La mare depărtare de mine…?”
Şi cu suflarea mea pâlpâitoare în mâinile sale de lapte scăldate,
Mi-a răspuns un zeu…, acelaşi zeu:
„Ăăă! Uite cum e… Mă grăbesc acum… Cobor la prima…
Te sun eu zilele astea… Ai grijă de tine… Pa!”

Best, Vincent! [modular 1]

Închipuieşte-ţi, dragă,
'Jérôme, ...arrête,
...c'est dégueulasse !'
'Ibrahim, de ce-l tragi de păr 
pe Isaac ?'
'Nu ştiai că mai rar înseamnă
mai puţin...?
un pic mai puţin
...
rahat ?'
mi-e somn.