Constatări

1
Plantele au singura modalitate de înmulţire
inteligibilă.
Prin rădăcini, prind rădăcini
oriunde şi oricum...
2
Plantele sunt model de echilibru
şi constanţă.
Se îndreaptă spre soare
oriunde, oricum...

Kenoza [fractaleproză]

Blanc..., blanc...,
bate clopotul la biserică
şi creieraşii
gri..., gri..., gri...
se abat pe poteci
de linişte.
În mintea maestrului
se compune simfonia lumii.
În trap curg secunde, zile, vieţi,
veacuri...
Gândul se iscă-n hăul de nenumit
şi se destramă cu dangăt
în drum spre urechi, clipă de clipă,
aproape înţeles.
Cri..., cri..., cri...
bate clopotul la biserică
şi greierii exclamă la unison:
"Of..., dac-ar adia vântul!"...

Radical liber [Allegro]

Te-aş putea strivi sufletule,
ca pe o gâză
ce eşti,
ca pe o gâză care eşti rază în urechea mea.
Te-aş putea strivi, o, gâză, ca pe
o idee genială pe masa beţiei,
ca pe o frunză pulsând la soare
când primăvara mângâie
mai dulce.
Dar nu o fac, sufletule.
E prea mult că norii umbresc luna
şi că urlă lupii
la toate speranţele noastre.
Tu mă vei lumina,
tu vei vâna bizoni acolo,
pe prerii,
vei râde de Anteu,
vei rupe nori cu un zâmbet...
Vei fii viu, sufletule,
ca un cui înfipt în zidul
pleromei!

Fractaleproze

Balanţa [fractaleproza 1]
Crâng toamnă plâng.
Lângă drum, pe ud, blând
mă târăsc şi mi-e frică.
Lângă drum plâng toamnă.
Pe ud crâng blând,
mă târăsc şi mi-e frică.

Simplissima [fractaleproza 2]
Îngerul a căzut pe iarbă tare.
A căzut îngerul tare pe iarbă.
Tare îngerul a căzut pe iarbă.
Pe iarbă îngerul tare a căzut
în ger.

Geneza [fractaleproza 3]
Din spuma valului s-a întrupat zeiţa
vicleană, a ochiului stăpână
şi a împietrit omul.
Din spuma cuvântului s-a întrupat zeiţa
harnică, a lamei stăpână
şi a împietrit omul.
Din spuma pământului s-a întrupat zeul
cuminte, al baştinei stăpân
şi a împietrit omul.
Din spuma cerului s-a întrupat zeul
tiran, al potecilor stăpân
şi a împietrit omul... în spumă.

Dinamism oarecum ortodox [fractaleproza 4]
Sus mai sus, pe val...
printre cuvânt
cu tine în vânt
Jos mai jos, pe gând
printre cuvânt
cu mine-n pământ.
La stânga mai la stânga, pe mal,
printre cuvânt
cu-n peşte înotând.
La dreapta mai la dreapta, curând
printre cuvânt
cu crucea-s urcând.

Cădere [fractaleproza 5]
Copile, dă-te jos din copac!
Fiule, dă-te jos din cer!
Copile, dă-te jos de pe cruce!
Fiule, dă-te jos din mormânt!
Copacule, dă-te jos din cer!
Cruce, comoară,
în mormânt coboară!

Pocăinţă instant

Prietena mea Circe
stă capră şi paşte
pe marginea unui şanţ
înverzit din inima mea.
Sunt un bun păstor, îmi venea să
zic,
vântul îmi bate în spete,
cerul mă pupă şi
mi-e lumea de plută...
Când am simţit deodată
în tâmplă
gerul tău, mărite Iisuse,
cu pleata nervoasă
în cruce pe-un gând al meu.

Radical liber

Tu adulmeci preeria...
Dintr-o privire prăvăleşti
turmele de bizoni în
hăuri de spaimă.
Pe Anteu l-ai atârnat la
oblâncul şeii
că numai
vârful picioarelor sale  moi
mângâie firele de iarbă....

Ars paranoica

Cu alean se opresc stropii de ploaie
Putem vedea atomii cum cu zâmbet
se încolonează în abur de ceaţă,
Auzim bine, doar urechile ni-s
ascuţite de săbiile samurailor de la
soare răsare.
Lumina, cu o graţie de-un galben copt,
ne loveşte-n retină.
Atomii râd de-a binelea.
Ei, sclavii unei iluzii nevăzute,
sau bătaia de joc a zarului,
ne râd în nas!

Diptic temperat

În acest oraş plin de beţivi,

când mai spune omul un „Trebuie!” şi-şi dă o palmă

în faţa oglinzii, de încurajare,

şaptezeci de „Las-o baltă!” se prăvălesc în ecou

din colţurile minţii lui, perfect rotunde...

şi ninsoarea de zădărnicie nu conteneşte

şi e frig ca-ntr-un iad

şi iarna asta e abia la început...

*

Zădărnicia cade lin peste sufletul omului

ca fulgii de zăpadă pe trotuarul pişat azi noapte de beţivi.

Cum încearcă omul să se acopere cu un gând,

vine îndoiala şi i-l face ţăndări,

să rămână gol în faţa necuprinsului geros.

Cum face un foc de speranţă, plouă cu deziluzii

şi totul se stinge. Şi e frig al dracului,

între aceşti patru pereţi.

Corespondenţă

Cad frunzele. Cad gândurile.
Cad reţelele electrice în marile oraşe.
Înnebunesc turmele.
Gem sistemele filozofice.
Se blochează sinapsele.
Caii refuză ovăzul şi cer tutun.
Columb incendiază caravele.
E linişte la casa de nebuni.
Abia mai pâlpâie iubirea
în ochiul săracilor eremiţi.
Din altar fug iluzii cernite cu
pui de mâţă-ntre dinţi.
Deraiază istorii grandioase.
Curvele-alină pe sfinţii părinţi.
Principiile beau vin la
masă cu glumele porcoase.
Sirenele au amuţit cuminţi.
......................................
Pana generală a afectat
deopotrivă raiul şi pământul.
Ba până şi din bolgiile iadului
se primesc reclamaţii neîncetat.
Cu aripile suflecate,
îngerii specializaţi dau asigurări că
situaţia va fi remediată.
De vină pare să fie o minusculă
siguranţă suprasolicitată
sau o diodă arsă
undeva într-un suflet defectat...
Vom reveni cu amănunte.

Mitul dezintegrării

se dedică lui Carl Jung

Prietena mea Circe citeşte Gide.
Tolanită pe vid, prietena mea
se excită avid cu mesaje de adio,
scrisorele de amor şi
câte şi mai câte scuipă
mintea la necaz.
Prietena mea Circe
te ignoră, amice,
şi râde stupid!...
Prietenul meu Buddha e livid.
Contemplă obştea smintită
aruncând pietre în baltă,
are o lamă în mâna dreaptă,
ochii plânşi, roşii şi
vena pe stânga crăpată.
Prietenul meu Buddha
va muri negreşit;
mă-ntreabă dacă am
ceva să-i transmit
lui Enkidu,
prea bunul nostru amic.
'Va fi bine!' îmi vine să ţip
'Când pietrele vor adormi
vâna-vom împreună iar lei
pe luciul de vid...'