Prietena mea Circe
stă capră şi paşte
pe marginea unui şanţ
înverzit din inima mea.
Sunt un bun păstor, îmi venea să
zic,
vântul îmi bate în spete,
cerul mă pupă şi
mi-e lumea de plută...
Când am simţit deodată
în tâmplă
gerul tău, mărite Iisuse,
cu pleata nervoasă
în cruce pe-un gând al meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu