când carnea din jur mă trage
bandcamp
16.8.24
Nunc
când carnea din jur mă trage
27.6.24
Quand on pense aux séquelles...
poeții au uitat crâșmele boeme
Blânzii burghezi caută înfrigurați
zămislesc copii,
De când frica nu mai păzește
peste toată lumea asta mică
de spaimă la modul
Și stă să plouă.
20.6.24
Oὐκ οἶδα... δυο
Vin gânduri în rânduri
de umede scânduri...
Cât înduri e bine să nu spui.
Când furi e bine să taci.
Cât faci se numară-n frânturi
și fracturi de sens
fără sens...
Ce nonsens pervers!
Am înțeles că nu știu nimic...,
în sfârșit...
Un prost...
ca și tine!
19 martie 2019
16.6.24
À qui
4.6.24
Pasă
Ochiul meu vede metastaze cum cască
în zâmbetul tău complezent de pe mască.
Frica și ura în zadar se screm să nască
improbabile monade în mintea flască.
O pasă proastă, o zi mai geroasă,
o epocă scârboasă devin circumstanțe
perfect atenuante, de tot consolante.
Așa se îmbâcsește firea și devine grasă
cu puncte mari de celulită pe partea nervoasă,
și straturi groase de jeg în zonă orificiului
bucal cu buza de jos umflata,
cu venin de șarpe constrictor în inima
care lasă.
Se mai uită și ochii uneori
precum caii se împușcau
într-un viitor anterior.
Dar mie nu-mi pasă...
Mie nu îmi mai pasă...
Hai..., lasă...!
Dau de știre mie că țigările mentolate
n-ajung la complexele constelate cum
nici joaca de-a v-ați ascunselea
Nu păcălește pe careva... sadea.
Fiecare, în transa lui, pe făgaș...
cu certificat de om integru pe făraș,
și mai ales cu ficat...
înspăimântat,
certificat .
Dar mie nu-mi pasă
Chiar... nu-mi mai pasă.
Hai lasă...
1.6.24
Chat
19.4.24
#Posibil
speculate doar de înțelepți în loisir
pe altul
și am plâns cu gândul
întru adevăr, credință și cinste
Foarte probabil.
18.4.24
Zi
și să caut
Am găsit ca de
reproșuri, nemulțumiri
peste
posibilitățile mele
Mâncarea stă
Liniștea e deplină,
faliile adânci și
eu sufăr
câinește.
25 iunie 2017
#trăznit
23.3.24
Condițional
22.3.24
Cvas
21.3.24
#stai
19.3.24
Imprecație #1
8.3.24
De profundis clamavi...
să știi, rogu-te-aș,
că nu te-am deranjat eu.
Te-a deranjat muierea mea,
draga de ea...
Pe bune că nici măcar
nu știu ce vrea...
Poate... să se vadă cu
dumneata...,
să puneți țară
la cale
cu capu' la vale...
Hai! Am plecat!
Am multă treabă!
Succes dumitale!
25.1.24
Imprecație #2
Domnul de s-a
Mai erau multe de făcut...
dar noi, ca niște suflete îngăduitoare...
întrucâtva...
Măcar a apucat să facă proști,
curve o mie, muți și hoți...
să ne raportăm și noi
23.1.24
Mesopotamia
Mesopotamiei,
Inanna Ishtar întrupată
în târfă
deșteaptă preoteasă
așteaptă barbar.
Îl privește în ochi,
...dar....costă!'
Eroul nostru o
fără să tacă,
din coapsa lui
dreaptă în stânga
tăind.
Stânga lui coastă
Zeița în față
'În seara asta
Făt Frumos,
Ghilgameș...
Ghilgameș calm
își uită coasta,
E cu gândul altundeva
Mesopotamiei.
22.1.24
#világ
inferioare de viață...,
târfe pe față...
pentru că plutesc.
Pentru că plutesc
sper să mă înșel...
Pentru că plutesc
sper că te iubesc...,
sper că nu mă înșel.
Peștele nu respiră,
înoată non-stop,
simte un curent
inexistent...
Ce plutire-mpuțită!
Peștii mei dragi...
...dar luați de
mâncați
trupul și sângele meu!
Dar hai
purcei dragi
aiurea-n tramvai...
respirați apa
cape
un vid...
bogat în larve cu
venin și alte
substanțe psychoactive.
Luați viață
așa cum este...,
ca pe o glumă bună
a lui dumnezeu,
un joc copilăresc
cu sumă zero
undeva în miezul atomilor...,
punctul cu cea mai bună vedere
spre marginea
universului cunoscut.
E bine și-așa...
la margine de tine,
undeva între speranță
și sinucidere pronunțată.
E vorba de artă
în vileagul vântului
niciodată...
E bine că te umectezi
uneori,
dragă femeie iubită!
Mă simt
deseori
ca un pește,
în bolul tău
undeva
într-un colț de casă.
Hrănește-mă și
schimbă-mi apa uneori!
Dă-mi aer, te rog,
și larve vii de ce vrei tu
să fiu!
Fute-mi filmul!
Altfel mi-l fut eu
cât e lumea și
vileagul...
21.1.24
Oὐκ οἶδα
frați și surori...
Mireasma lor
fata iubită
Cresc flori chiar...
Fuck VR!
Și eu privesc
apus și răsărit
neclintit
ca o stâncă
în țărm de mare.
și eu vreau să mă fac
tare.
Știu..., doare!
Și eu fac dragoste
pe Chilly Gonzalez.
Homo sum, iubita!
...humani nihil
puto!
Știu...
Anche io...
Mă destram
între clipe și vise.
Și eu aleg, sufăr,
revin fără sens,
uit calea...
Ascultați-mi jalea.
Nu înțeleg nimic
nici măcar
Frați și surori
Știu...!
Și pe Dante-l
doare-n pulă.
20.1.24
Ce va fi va fi
mă, boule!
Ascultați de mine
fi bine.
că va fi bine
...sunt doar un
an...
Sunt timp, spațiu
geografie, chimie și
palme d'Or
pe ogor
de timp
concentrate în punct
fix, neclintit
de nimeni
mâna mea și
Scot leii din
Mă bat cu dracul
pentru dramul ăla
la care țin
când mă duc acasă
și îmi ling rana,
liber de fier,
zâmbind la cer
și iute
Știu, fac deranj...
dar parcă voi
deștepți închipuiți,
mai tare deranjați
ordinea firească
pătrățelul în care
...am zis.
plecat pe poteca
nu pe a mea,
zarcă.
Dac-aș pleca iar
pe-a ta
aș sta în ea încă
pe când eu
să aud muzica
cu bine, rău și
la masă.
Ouroboros antropic
încojocit în negru
de fum
care stâlcește gândul
la tine...
și-ți preface irisu-n scrum
în fiecare dimineață!
Vlaga atomilor toată...,
copleșind
a mea rătăcire,
se prăvale
de mai
peste verdele crud
din fire
în fiecare dimineață!
Ascute-ți coasa,
lucrătorule!
Aprinde-ți iasca
și neclintit
lasă-te-n voia
în fiecare dimineață!
19.1.24
Instantaneu #2
17.1.24
Ursulețul care se credea super erou
De vină sunt frunzele toamnei
așa frumos pictate de razele
soarelui.
fascinați îndelung...
Un fluture zboară
de trifoi și o mlădiță
camuflată în auriu
copt
pentru iarna ce va să vină.
Negreșit.
Mama ursoaică caută păstrăvii
cât s-au îngrășat
printre pietre la râu
ca de obicei
în timpul zilelor de vară.
Florile de trifoi
Ursulețul sare,
se bucură, râde,
caută în glumă
să înghită...,
fluturele.
Pentru el, iarna nu există
foamea e un cuvânt
necunoscut
și mama și
tata...
eterni acolo...
vorbă bună și
alte toane.
...
Ascultă de înțelepți!
Ține-ți cuvântul dat!
Fii adevărat!
E important.
16.1.24
Deschis
Am uitat
Încercând să dobor
Mica piesă
De aici vin lacrimile.
Mă uit în ochii fiului meu
Mă uit în jur
Și pare că totul e sortit
Devenirea devine agasantă,
Vibrarea e un pas spre neființă.
Pasivitatea e o invitație la moarte.
Moartea sperie.
Necunoscutul sperie de fapt.
Mă sperie
Ce-o fi, o fi!
15.1.24
Doina
o întrevăd în amintire
pe iubita mea
îmbujorată...
Îmi zâmbește
cumva uimită,
jenată de toată zarva
creată.
Încurcate-s căile
domnului.
Știu.
Mă gândeam că
știi și tu...
În jurul meu e
pustiu.
În adâncul privirii
tale uimite,
simt mamă
mușcătura tigroaicei
rănite,
mersul ei legănat
De iubire!
Simt căldura sângelui,
chemarea străbunilor...
Ies la vânat.
Frigul e pur.
Mă îmbată.
UnterIch
la viața mea
ratare...
Am văzut filme
cu Cicciolina...,
am privit în zare...,
n-am luat nimic
ca atare.
Aș putea chiar
conjectura
că sunt botezat
sfânt isihast...,
umblu de mână
cu necuratul
după nevoie,
mă fac frate
cu cine trebuie,
trec punți
merg pe lame
ascuțite...
Sunt brici.
Extatic.
Tactic.
de viață
ritualic.
Mă sacrific.
Zâmbesc.
Respir și
zâmbesc.
14.1.24
Zgomot
strâng în jurul meu
stringente scopuri viitoare.
Ca un boboc de trandafir mă desfac
la auzul a trei cuvinte:
niciodată, nicăieri, nimic.
Regim diurn
O avalanșă de vise erotice,
E dimineață,
13.1.24
Simplissima
...sunete lucii și
nectar de lumină
cu locu-n pământ...
Tresar la zvonul
paşilor
caldele rânduri
de stele verzi
II
Slova-i uscată pe fila
Cu pași ușori
Coruri de stele-mi
Încă o seară singur
Surprins surâs
să viseze...,
poetul e de neoprit...
Fute de ceva vreme
sirene...
Cică vrea să se facă
delfin,
să înoate în Egee
pe lângă
corabia lui
Odiseu și
să-l înțelepțească
lin.
Și-noată fin....
Se trezește mereu
brusc
și luptă în arene...
Pumnul în plex
frust,
iubita...!
Are ficat de babuin,
creier de delfin
de la Constanța
de la delfinariu...
Începe să devină
straniu.
12.1.24
Instantaneu
1 aprilie 2006
11.1.24
Glutonerie..., iluzie...
smulge masca
adâncimea căderii să ni
se citească-n iris,
nectar,
ochii să ne arate
calea uitată...
peste cincizeci si trei
Dar vai...
Mai sunt ochi de
iubit,
mame de imaginat,
fantome încă virgine
și coruri de curve
de dezamăgit...
Tenure
Nenorocite de imagini te abat...
Cinci rândunici înconjoară
balta în care prinzi pește,
patru pitici dansează cu
Alba ca Zăpada undeva
Mara iți zâmbește cu subînțeles
din apartamentul în care
Două gânduri au uitat
unde trebuiau să se întoarcă...
Un suflet erupe-ntro oază
de nenumit
Abia în sfârșit
și ochii-ți zâmbesc fals și
complice.
Ceilalți ascultă...
căpătuială, ...amice!
Lină fractaleproză
pojghița sufletului...,
am doar cuvinte goale
mânate de gânduri șovăielnice.
Nu-mi pot sparge mintea cu ele,
nu pot să te mângâi,
nu pot să fac pace...
Ar trebui să fac liniște deplină,
dar continui să-mi arunc
c-o speranță boantă și
câteva idei strâmbe
iar,
n-am cu ce le-ndrepta.
10.1.24
#post #neo #modern #Miorița
Ți-o spune fiul
drogat și ratat...
Soție, te respect!
Dai bine cu croșeul
de stânga!
Ce noroc să am
ficat așa antrenat!
Fiule cu ochi de
nu-mă-uita,
hai fă un minim efort,
te roagă tata,
mă uită și uită !
Eu pleca-voi departe
sub formă de nori
colindat de-albine
cu privighetori
în ham și rinoceri
drept vizitii,
cu zâmbetul din flori
și inima tunând,
cu spiritul fractal
risipit în sângele tău!
Ludocosmoulogică
Răsăritul nu se aprinde din
negru turnând lumină.
Viața nu e poker,
visul nu e fum bântuit,
gândul meu nu e încă
Suntem toți numere
într-o formulă...
Altfel nu-mi explic,
cât de bine joci șah
nici cât de adânc
cum va fi vremea
Ansamblu
Mama lor, rațiunea
planează lin deasupra
câmpurilor cu prea plin de recoltă.
Șobolanii îndoielii s-au îngrășat
și stau bine merçi în găurile lor...
cochete după anumite standarde.
Fulg #2
și tu ești mic, chircit
cu spatele la zid.
Și nu mai ești copil,
ai riduri
iți tremură mâinile și
sângele în vintre,
ca-n vene,
e curent alternativ...
Eh... scene
de film insipid...!
Filmul în care trăim
nu are regizor,
scenariu și indicații
de montaj...
iar spectatorii
sunt și vor fi prea
speriați pentru a
realiza
cât de bun este.
Viteză
este zidul mânăstirii Voroneț
și fumul negru
din peșterile
picturilor rupestre,
e câmpul verde
al puiului de căprioară,
e dragostea de
prima oară...
Din albastrul dezmărginit
văd conturi de top-models
așternând iute prezent
peste povestea bătrânilor
din trib...
insolent și vetust,
ies din zid și mă uit
captivat în mod just
la ecran.
mă face lent indolent,
serios, nu catastrofic...
Catastrofă totală
în genul comedie!
Mai că aș deveni o emoție...
dacă poveștile tribului
n-ar pune
constant
lancea principiului antic
în mâna mea dreaptă.
Fulg
Oikonomique
o economie a discursului
în strictă dependență cu
o geometrie
a liniilor de
fugă în
spațiul delir...
9.1.24
Crâmpei la pătrat
mobilitatea?
E lipsa constanței
spune...
unul.
E desprindere,
dezrădăcinare...
Ce e rădăcina?
E sentimentul totalității,
intuiția unității ultime....
Se dedică lui George Soros, cel care a tolerat distant joaca multor copii...
D-na K.
8.1.24
Psalmul
...
Of, Doamne...!
Așteptarea, timpul, soarta...
toate astea...
dor.
Dor Doamne și iar dor!
Ia ascultă jalea mea...,
Dumneata!
Te rog...
Ne știm deja!
Am scrijelit
în garsoniera mea
de perete,
cu mana mea sângerândă
cândva,
osânda ta!
adică...:
"Eli, Eli, lama azavtani"
și încă ceva...
un verset, gen diptyque
...quoi...,
din Psalmul 101 sau 102...,
nu mai rețin exact...
Și tu m-ai văzut!
Și m-ai luminat...
Să nu întorci fața Ta de la mine !
Bine?!
Chiar cred că era mai
și sigur eram beat
cum sunt și acum...
Doamne, ascultă ruga mea...!
Nu-s nebun...
Sunt doar bun.
Prea bun uneori cu
cine nu se cade...
Arată-mi Doamne
al meu... calea!
O știu.
Doar vreau să mă asigur
că știi și tu.
Hai....!
Vino în inima mea!
Te iubesc atât de muult....!
E fum mut aici...
M-am cam săturat...
Aș veni la tine
și-ncă mai am multe de făcut...
Aici.
De-aia-s stâncă de neclintit
în lumea asta...
...
... dar noi ne știm...
Mai vorbim
din când în gând
și ne
trece...
și de bice,
și de Nietzsche,
și de Siddhartha
și... de tot.
Ne privim în ochi bine,
ne vorbim elegant
ne culcam pe un colț
de pat
împreună
toată noaptea
și uităm toate astea....
Nebunia e soră bună
cu uitarea
și noi
doi
știm
bine asta...
De-aia ne facem
amândoi treaba bine.
Cândva...,
crede-mă,
vom surâde estompat
de treaba asta.
Ai încredere!
Dumnezeu oi fi tuu...,
dar n-ai tu...
credința mea.
N-ai tu forța mea!
Energia...
Nu ești stâncă....
Doar ești imaterial.
Fără nume,
fără bani,
fără status și
cont pe Instagram...
Ești.
Ești aer de respirat
Atât mai trebuie.
Ce bine că ești....!
Am plecat.
Am treabă.
Te-am pupat!
7.1.24
Ping
Dragoste în vreme de război
6.1.24
Mințeala
și spune:
"Tată,
tu ești minciuna mea
gogonată!"
Zâmbesc și eu
la rândul meu...
Cu ecou,
zâmbește și aerul
din jurul
pozei tatălui meu...
la loc de cinste
pe birou.
Minte și el,
cu fiul meu,
cum mint și eu.
Tu să cuprinzi!