când carnea din jur mă trage
Terapii aleatoare pentru maimuţe psihotice
fără note de subsol
bandcamp
16.8.24
Nunc
când carnea din jur mă trage
27.6.24
Quand on pense aux séquelles...
poeții au uitat crâșmele boeme
Blânzii burghezi caută înfrigurați
zămislesc copii,
De când frica nu mai păzește
peste toată lumea asta mică
de spaimă la modul
Și stă să plouă.
20.6.24
Oὐκ οἶδα... δυο
Vin gânduri în rânduri
de umede scânduri...
Cât înduri e bine să nu spui.
Când furi e bine să taci.
Cât faci se numară-n frânturi
și fracturi de sens
fără sens...
Ce nonsens pervers!
Am înțeles că nu știu nimic...,
în sfârșit...
Un prost...
ca și tine!
19 martie 2019
16.6.24
À qui
4.6.24
Pasă
Ochiul meu vede metastaze cum cască
în zâmbetul tău complezent de pe mască.
Frica și ura în zadar se screm să nască
improbabile monade în mintea flască.
O pasă proastă, o zi mai geroasă,
o epocă scârboasă devin circumstanțe
perfect atenuante, de tot consolante.
Așa se îmbâcsește firea și devine grasă
cu puncte mari de celulită pe partea nervoasă,
și straturi groase de jeg în zonă orificiului
bucal cu buza de jos umflata,
cu venin de șarpe constrictor în inima
care lasă.
Se mai uită și ochii uneori
precum caii se împușcau
într-un viitor anterior.
Dar mie nu-mi pasă...
Mie nu îmi mai pasă...
Hai..., lasă...!
Dau de știre mie că țigările mentolate
n-ajung la complexele constelate cum
nici joaca de-a v-ați ascunselea
Nu păcălește pe careva... sadea.
Fiecare, în transa lui, pe făgaș...
cu certificat de om integru pe făraș,
și mai ales cu ficat...
înspăimântat,
certificat .
Dar mie nu-mi pasă
Chiar... nu-mi mai pasă.
Hai lasă...
1.6.24
Chat
19.4.24
#Posibil
speculate doar de înțelepți în loisir
pe altul
și am plâns cu gândul
întru adevăr, credință și cinste
Foarte probabil.
18.4.24
Zi
și să caut
Am găsit ca de
reproșuri, nemulțumiri
peste
posibilitățile mele
Mâncarea stă
Liniștea e deplină,
faliile adânci și
eu sufăr
câinește.
25 iunie 2017
#trăznit
23.3.24
Condițional
22.3.24
Cvas
21.3.24
#stai
19.3.24
Imprecație #1
8.3.24
De profundis clamavi...
să știi, rogu-te-aș,
că nu te-am deranjat eu.
Te-a deranjat muierea mea,
draga de ea...
Pe bune că nici măcar
nu știu ce vrea...
Poate... să se vadă cu
dumneata...,
să puneți țară
la cale
cu capu' la vale...
Hai! Am plecat!
Am multă treabă!
Succes dumitale!
25.1.24
Imprecație #2
Domnul de s-a
Mai erau multe de făcut...
dar noi, ca niște suflete îngăduitoare...
întrucâtva...
Măcar a apucat să facă proști,
curve o mie, muți și hoți...
să ne raportăm și noi
23.1.24
Mesopotamia
Mesopotamiei,
Inanna Ishtar întrupată
în târfă
deșteaptă preoteasă
așteaptă barbar.
Îl privește în ochi,
...dar....costă!'
Eroul nostru o
fără să tacă,
din coapsa lui
dreaptă în stânga
tăind.
Stânga lui coastă
Zeița în față
'În seara asta
Făt Frumos,
Ghilgameș...
Ghilgameș calm
își uită coasta,
E cu gândul altundeva
Mesopotamiei.
22.1.24
#világ
inferioare de viață...,
târfe pe față...
pentru că plutesc.
Pentru că plutesc
sper să mă înșel...
Pentru că plutesc
sper că te iubesc...,
sper că nu mă înșel.
Peștele nu respiră,
înoată non-stop,
simte un curent
inexistent...
Ce plutire-mpuțită!
Peștii mei dragi...
...dar luați de
mâncați
trupul și sângele meu!
Dar hai
purcei dragi
aiurea-n tramvai...
respirați apa
cape
un vid...
bogat în larve cu
venin și alte
substanțe psychoactive.
Luați viață
așa cum este...,
ca pe o glumă bună
a lui dumnezeu,
un joc copilăresc
cu sumă zero
undeva în miezul atomilor...,
punctul cu cea mai bună vedere
spre marginea
universului cunoscut.
E bine și-așa...
la margine de tine,
undeva între speranță
și sinucidere pronunțată.
E vorba de artă
în vileagul vântului
niciodată...
E bine că te umectezi
uneori,
dragă femeie iubită!
Mă simt
deseori
ca un pește,
în bolul tău
undeva
într-un colț de casă.
Hrănește-mă și
schimbă-mi apa uneori!
Dă-mi aer, te rog,
și larve vii de ce vrei tu
să fiu!
Fute-mi filmul!
Altfel mi-l fut eu
cât e lumea și
vileagul...
21.1.24
Oὐκ οἶδα
frați și surori...
Mireasma lor
fata iubită
Cresc flori chiar...
Fuck VR!
Și eu privesc
apus și răsărit
neclintit
ca o stâncă
în țărm de mare.
și eu vreau să mă fac
tare.
Știu..., doare!
Și eu fac dragoste
pe Chilly Gonzalez.
Homo sum, iubita!
...humani nihil
puto!
Știu...
Anche io...
Mă destram
între clipe și vise.
Și eu aleg, sufăr,
revin fără sens,
uit calea...
Ascultați-mi jalea.
Nu înțeleg nimic
nici măcar
Frați și surori
Știu...!
Și pe Dante-l
doare-n pulă.
20.1.24
Ce va fi va fi
mă, boule!
Ascultați de mine
fi bine.
că va fi bine
...sunt doar un
an...
Sunt timp, spațiu
geografie, chimie și
palme d'Or
pe ogor
de timp
concentrate în punct
fix, neclintit
de nimeni
mâna mea și
Scot leii din
Mă bat cu dracul
pentru dramul ăla
la care țin
când mă duc acasă
și îmi ling rana,
liber de fier,
zâmbind la cer
și iute
Știu, fac deranj...
dar parcă voi
deștepți închipuiți,
mai tare deranjați
ordinea firească
pătrățelul în care
...am zis.
plecat pe poteca
nu pe a mea,
zarcă.
Dac-aș pleca iar
pe-a ta
aș sta în ea încă
pe când eu
să aud muzica
cu bine, rău și
la masă.
Ouroboros antropic
încojocit în negru
de fum
care stâlcește gândul
la tine...
și-ți preface irisu-n scrum
în fiecare dimineață!
Vlaga atomilor toată...,
copleșind
a mea rătăcire,
se prăvale
de mai
peste verdele crud
din fire
în fiecare dimineață!
Ascute-ți coasa,
lucrătorule!
Aprinde-ți iasca
și neclintit
lasă-te-n voia
în fiecare dimineață!
19.1.24
Instantaneu #2
17.1.24
Ursulețul care se credea super erou
De vină sunt frunzele toamnei
așa frumos pictate de razele
soarelui.
fascinați îndelung...
Un fluture zboară
de trifoi și o mlădiță
camuflată în auriu
copt
pentru iarna ce va să vină.
Negreșit.
Mama ursoaică caută păstrăvii
cât s-au îngrășat
printre pietre la râu
ca de obicei
în timpul zilelor de vară.
Florile de trifoi
Ursulețul sare,
se bucură, râde,
caută în glumă
să înghită...,
fluturele.
Pentru el, iarna nu există
foamea e un cuvânt
necunoscut
și mama și
tata...
eterni acolo...
vorbă bună și
alte toane.
...
Ascultă de înțelepți!
Ține-ți cuvântul dat!
Fii adevărat!
E important.
16.1.24
Deschis
Am uitat
Încercând să dobor
Mica piesă
De aici vin lacrimile.
Mă uit în ochii fiului meu
Mă uit în jur
Și pare că totul e sortit
Devenirea devine agasantă,
Vibrarea e un pas spre neființă.
Pasivitatea e o invitație la moarte.
Moartea sperie.
Necunoscutul sperie de fapt.
Mă sperie
Ce-o fi, o fi!
15.1.24
Doina
o întrevăd în amintire
pe iubita mea
îmbujorată...
Îmi zâmbește
cumva uimită,
jenată de toată zarva
creată.
Încurcate-s căile
domnului.
Știu.
Mă gândeam că
știi și tu...
În jurul meu e
pustiu.
În adâncul privirii
tale uimite,
simt mamă
mușcătura tigroaicei
rănite,
mersul ei legănat
De iubire!
Simt căldura sângelui,
chemarea străbunilor...
Ies la vânat.
Frigul e pur.
Mă îmbată.
UnterIch
la viața mea
ratare...
Am văzut filme
cu Cicciolina...,
am privit în zare...,
n-am luat nimic
ca atare.
Aș putea chiar
conjectura
că sunt botezat
sfânt isihast...,
umblu de mână
cu necuratul
după nevoie,
mă fac frate
cu cine trebuie,
trec punți
merg pe lame
ascuțite...
Sunt brici.
Extatic.
Tactic.
de viață
ritualic.
Mă sacrific.
Zâmbesc.
Respir și
zâmbesc.
14.1.24
Zgomot
strâng în jurul meu
stringente scopuri viitoare.
Ca un boboc de trandafir mă desfac
la auzul a trei cuvinte:
niciodată, nicăieri, nimic.
Regim diurn
O avalanșă de vise erotice,
E dimineață,
13.1.24
Simplissima
...sunete lucii și
nectar de lumină
cu locu-n pământ...
Tresar la zvonul
paşilor
caldele rânduri
de stele verzi
II
Slova-i uscată pe fila
Cu pași ușori
Coruri de stele-mi
Încă o seară singur
Surprins surâs
să viseze...,
poetul e de neoprit...
Fute de ceva vreme
sirene...
Cică vrea să se facă
delfin,
să înoate în Egee
pe lângă
corabia lui
Odiseu și
să-l înțelepțească
lin.
Și-noată fin....
Se trezește mereu
brusc
și luptă în arene...
Pumnul în plex
frust,
iubita...!
Are ficat de babuin,
creier de delfin
de la Constanța
de la delfinariu...
Începe să devină
straniu.
12.1.24
Instantaneu
1 aprilie 2006
11.1.24
Glutonerie..., iluzie...
smulge masca
adâncimea căderii să ni
se citească-n iris,
nectar,
ochii să ne arate
calea uitată...
peste cincizeci si trei
Dar vai...
Mai sunt ochi de
iubit,
mame de imaginat,
fantome încă virgine
și coruri de curve
de dezamăgit...
Tenure
Nenorocite de imagini te abat...
Cinci rândunici înconjoară
balta în care prinzi pește,
patru pitici dansează cu
Alba ca Zăpada undeva
Mara iți zâmbește cu subînțeles
din apartamentul în care
Două gânduri au uitat
unde trebuiau să se întoarcă...
Un suflet erupe-ntro oază
de nenumit
Abia în sfârșit
și ochii-ți zâmbesc fals și
complice.
Ceilalți ascultă...
căpătuială, ...amice!
Lină fractaleproză
pojghița sufletului...,
am doar cuvinte goale
mânate de gânduri șovăielnice.
Nu-mi pot sparge mintea cu ele,
nu pot să te mângâi,
nu pot să fac pace...
Ar trebui să fac liniște deplină,
dar continui să-mi arunc
c-o speranță boantă și
câteva idei strâmbe
iar,
n-am cu ce le-ndrepta.
10.1.24
#post #neo #modern #Miorița
Ți-o spune fiul
drogat și ratat...
Soție, te respect!
Dai bine cu croșeul
de stânga!
Ce noroc să am
ficat așa antrenat!
Fiule cu ochi de
nu-mă-uita,
hai fă un minim efort,
te roagă tata,
mă uită și uită !
Eu pleca-voi departe
sub formă de nori
colindat de-albine
cu privighetori
în ham și rinoceri
drept vizitii,
cu zâmbetul din flori
și inima tunând,
cu spiritul fractal
risipit în sângele tău!
Ludocosmoulogică
Răsăritul nu se aprinde din
negru turnând lumină.
Viața nu e poker,
visul nu e fum bântuit,
gândul meu nu e încă
Suntem toți numere
într-o formulă...
Altfel nu-mi explic,
cât de bine joci șah
nici cât de adânc
cum va fi vremea
Ansamblu
Mama lor, rațiunea
planează lin deasupra
câmpurilor cu prea plin de recoltă.
Șobolanii îndoielii s-au îngrășat
și stau bine merçi în găurile lor...
cochete după anumite standarde.
Fulg #2
și tu ești mic, chircit
cu spatele la zid.
Și nu mai ești copil,
ai riduri
iți tremură mâinile și
sângele în vintre,
ca-n vene,
e curent alternativ...
Eh... scene
de film insipid...!
Filmul în care trăim
nu are regizor,
scenariu și indicații
de montaj...
iar spectatorii
sunt și vor fi prea
speriați pentru a
realiza
cât de bun este.
Viteză
este zidul mânăstirii Voroneț
și fumul negru
din peșterile
picturilor rupestre,
e câmpul verde
al puiului de căprioară,
e dragostea de
prima oară...
Din albastrul dezmărginit
văd conturi de top-models
așternând iute prezent
peste povestea bătrânilor
din trib...
insolent și vetust,
ies din zid și mă uit
captivat în mod just
la ecran.
mă face lent indolent,
serios, nu catastrofic...
Catastrofă totală
în genul comedie!
Mai că aș deveni o emoție...
dacă poveștile tribului
n-ar pune
constant
lancea principiului antic
în mâna mea dreaptă.
Fulg
Oikonomique
o economie a discursului
în strictă dependență cu
o geometrie
a liniilor de
fugă în
spațiul delir...
9.1.24
Crâmpei la pătrat
mobilitatea?
E lipsa constanței
spune...
unul.
E desprindere,
dezrădăcinare...
Ce e rădăcina?
E sentimentul totalității,
intuiția unității ultime....
Se dedică lui George Soros, cel care a tolerat distant joaca multor copii...
D-na K.
8.1.24
Psalmul
...
Of, Doamne...!
Așteptarea, timpul, soarta...
toate astea...
dor.
Dor Doamne și iar dor!
Ia ascultă jalea mea...,
Dumneata!
Te rog...
Ne știm deja!
Am scrijelit
în garsoniera mea
de perete,
cu mana mea sângerândă
cândva,
osânda ta!
adică...:
"Eli, Eli, lama azavtani"
și încă ceva...
un verset, gen diptyque
...quoi...,
din Psalmul 101 sau 102...,
nu mai rețin exact...
Și tu m-ai văzut!
Și m-ai luminat...
Să nu întorci fața Ta de la mine !
Bine?!
Chiar cred că era mai
și sigur eram beat
cum sunt și acum...
Doamne, ascultă ruga mea...!
Nu-s nebun...
Sunt doar bun.
Prea bun uneori cu
cine nu se cade...
Arată-mi Doamne
al meu... calea!
O știu.
Doar vreau să mă asigur
că știi și tu.
Hai....!
Vino în inima mea!
Te iubesc atât de muult....!
E fum mut aici...
M-am cam săturat...
Aș veni la tine
și-ncă mai am multe de făcut...
Aici.
De-aia-s stâncă de neclintit
în lumea asta...
...
... dar noi ne știm...
Mai vorbim
din când în gând
și ne
trece...
și de bice,
și de Nietzsche,
și de Siddhartha
și... de tot.
Ne privim în ochi bine,
ne vorbim elegant
ne culcam pe un colț
de pat
împreună
toată noaptea
și uităm toate astea....
Nebunia e soră bună
cu uitarea
și noi
doi
știm
bine asta...
De-aia ne facem
amândoi treaba bine.
Cândva...,
crede-mă,
vom surâde estompat
de treaba asta.
Ai încredere!
Dumnezeu oi fi tuu...,
dar n-ai tu...
credința mea.
N-ai tu forța mea!
Energia...
Nu ești stâncă....
Doar ești imaterial.
Fără nume,
fără bani,
fără status și
cont pe Instagram...
Ești.
Ești aer de respirat
Atât mai trebuie.
Ce bine că ești....!
Am plecat.
Am treabă.
Te-am pupat!
7.1.24
Ping
Dragoste în vreme de război
6.1.24
Mințeala
și spune:
"Tată,
tu ești minciuna mea
gogonată!"
Zâmbesc și eu
la rândul meu...
Cu ecou,
zâmbește și aerul
din jurul
pozei tatălui meu...
la loc de cinste
pe birou.
Minte și el,
cu fiul meu,
cum mint și eu.
Tu să cuprinzi!
Așa
5.1.24
Basm
1.1.24
Bezmetic
31.12.23
Singur Eu
28.12.23
Mute
Oglinda
Imperfect
9.1.21
Paloare
1.1.19
Emaciat
Doamnă,
precum Ytzhak aştepta apa la duş
cazat în fine... cu multă ospitalitate
la Birkenau Hotel după o plăcută
promenadă cu trenul, prin 1943,
pe toamnă, prin noiembrie parcă...
Ningea mărunt atunci ca şi acum.
Poate... Doamnă... mă vei osândi
să stau la dreapta dumneavoastră
pe vecie...
şi cu dreapta mea mână,
vârtos sărutată de ger vântos
de atât amar de ani,
să vă mângâi sufletul
prin sfârcul sânului dumneavoastră
stâng....
Până atunci ne presărăm praf şi frig
pe pletele nu încă dalbe
învăţând să zâmbim asemeni lui Ytzhak,
al nostru drumeţ,
când stropii de apă
de la duşul onorabilului hotel sus amintit
în fine i-au intrat în ochi.
Doamnă.
Şi munca eliberează într-adevăr,
Doamnă.
Să nu uitaţi, vă rugăm, asta
în scurtul răstimp.
31.12.18
Sindrom dez/îngropat
din primul război balcanic
găsit pe coclauri amorsat
dezgropat, neexplodat.
Am obosit să fiu un proiectil îngropat
din primul război balcanic încoace...
Mi-ar fi plăcut
sau... nu ştiu...
ţi-ar fi plăcut
să fi fost dezamorsat
prin al doilea război mondial,
spre sfârşit... prin 1945 parcă...
pe undeva pe lângă Nagasaki poate,
scuză-mi te rog accentul japonez neexersat.
Subatomic mă destram peste tine
Ai obosit să fiu nuclear.
Şi în marea mea dragoste,
în marea mea iubire de voi
mă voi fi dus să mă îngrop la loc
pe undeva pe lângă antica Messembria
în iarna lui 1912, în brazdă,
neexplodat, amorsat, nuclear zic,
prin coclauri de nisip bătuţi de valurile unei
mări prea reci să mai fie posibilă.
Şi de mă va găsi vreun golan,
pardon, vreun domn intelectual mai de la nord,
sau de unde o vrea topografia, bat-o vina,
Să îi fie de bine!
2.12.18
Ambiguu catehism
„Ce faci, mă? Tot trist?”
„Mda, mă chinui şi eu, frate! Mă chinui, frate! Frate...”
A zis zeul:
„Ceea ce faci, pentru tine faci şi ce-i făcut nu se dezleagă.
Fericit este cel care ştie de cu seară ce va face a doua zi căci…
ca de un fir de păianjen îi atârnă inima
şi năvalnic îi mai bate-n piept
când în echilibru pluteşte şi-n…
juru-i mii de muşte roiesc.
Tu plângi aşteptând să te bălăceşti iar
în prima apă din lacul din ţara Amintirilor dulci…
Plânge-ţi de milă mlădiţă nobilă,
că nu-ţi vezi moştenirea de fum…”
I-am răspuns slab, dar înciudat:
„Mă socoţi vinovat că mă consum?
Beau prea mult? Pierd timp?
Sunt vinovat că nu am împuşcat timpul în cap?
Că-mi distrug cu temeinicie visele?
Că plâng şi râd când ar trebui să dorm?
Că am nimerit în grădina desfătărilor pe uşa din dos?
Că nu găsesc rostul…?,
Că nu mai cred în mine şi-n tine…?
Nu cred în tine?
Nu cred în tine.
Că m-am depărtat de mine,
că m-am depărtat de mine?
La mare depărtare de mine…?”
Şi cu suflarea mea pâlpâitoare în mâinile sale de lapte scăldate,
Mi-a răspuns un zeu…, acelaşi zeu:
„Ăăă! Uite cum e… Mă grăbesc acum… Cobor la prima…
Te sun eu zilele astea… Ai grijă de tine… Pa!”
25.11.18
Încet gerunziul
19.11.18
IT
But I've only smoked half of me joint.
...But I haven't finished my beer...
You'll have time to drink it in your next lives.
I have a new girlfriend... WTF!? I think she might take it in the ass.
That's too bad.
You'd have to settle for a quickie... if I may suggest.
OK... but I wanna have kids.
Kids will be born and raised.
Nobody will raise me kid better than me.
Are you kiddin' me?
OK... So what the fuck are you tellin' me!?
I should simply stand still and take a bullet in my brains?
No. I'm telling you to stay chill 'cause
29.9.18
Babel
e prostia.
Ne-a făcut Domnul din lut și zoaie,
ne-a plămădit cu voie,
iar noi fără nevoie
I-am uitat lumina și
aplecați cu fața la țărână
am spus nu...
Acum... din trudă și venin,
din zadar, beznă și chin
nu mai ieșim.
Iar și rar... mai oftează câte unul
dintre noi
după grădina Edenului.
Și ceilalți, toți deodată,
Îi sufocă glasul cu vorbe de ocară
și iute îl răstignesc
drept nebun ce este și va fi
pe crucea propriei prostii.
25.8.18
La bătrânețe
mă voi fi retras lângă o apă,
ca s-o ascult,
să învăț...
Cum de curge ea ca totul pe lumea asta,
Cum face valuri la suprafață
Iar în adânc e neclintită ca o piatră,
aşa... ca o femeie deșteaptă...,
Cum de reuşeşte să se insinueze,
ca lumina şi astfel
să îl imite pe Creator...
Cum de se ţine unită ca un cuib
de viespi...
Cum de hrănește vieți,
Cum de anină bieți...
Da... vreau să învăț de la apă
cum să stau drept în luntrea lui Charon,
Ce fel să mă port când îi dau bănuțul...
Și dacă apa mă va înțelepți,
voi strânge mâna luntrașului etern
şi zâmbind, voi sări din biata lui barcă...
Ca să fiu
pentru eternitate
curgere, pace, unitate, milă
şi câte şi mai câte mă va fi învățat
ea
în scurtul răgaz.
16.5.15
Invaziile barbare
Pe hotar de gând pasc caii barbarilor…
Bătrânii nu mai ţin sfat şi…
Tăria se topeşte din oaste.
Născătoare de voinţă se crăcesc resemnate
în jurul orbilor cruzi,
ucigaşi de prunci, călăreţi întru viaţă…
Gloate înfometate îmi plâng mizeria…
Prin tot e patimă…
Profeţi nenăscuţi clocotesc murmur de rugăciune…
Glia înghite sămânţa noilor arbori.
Mă înscurg în mine…
Otras cosas
Odată alergam să prind ultimul tren spre peştera întunecată a anilor,
culegeam ultimele fructe ale pomului binelui şi răului şi
cugetam că ziua şi noaptea, în pântecul lumii, sunt siameze.
Altădată mă uitam la sânii tăi, mamă, ca la sfinxul temnicer al belşugului,
construiam lumi adevărate din basmele tale pe covorul de suferinţe apuse,
mă încurcam în părul negru din coama calului lui Făt Frumos şi
nu credeam că zborul spre mine e atât de greu, nici că
voi apuca să mor zilnic şi să răsar glorios doar în amintiri şi vise.
Acum mă gândesc la alte lucruri…
Cele mai multe din ele sunt încă verzi la fruct şi stau să cadă când bate vântul.
Singur în stup
trăiesc în ritmul unui orologiu.
Pielea mi-e acoperită de cadrane îngălbenite
lumesc, prea lumesc giulgiu sfinţit în apa morţii…
Pieliţa gândurilor îmi e zgâriată de crunte secundare.
Un dangăt sinistru tremură în oglinda ochilor…
E timpul să dorm.
E timpul să înjur.
E timpul să te iubesc.
E timpul să intru în transă.
E timpul să comunic.
E timpul să ascult Bob Marley.
E timpul să citesc.
E timpul să mă plâng.
E timpul să mă plictisesc cumplit…
Sincronizat, trăiesc într-un ev închipuit, mincinos…
În fiecare zi, soarele răsare la ora la care
eu încă mă mai joc cu bucăţi din amintiri viitoare.
22.2.13
Sfârşit conjugat
cocon de vierme,
stă să moară.
Peste puţin îi va sufla
vântul primăvăratec
peste coaste,
şi celelalte oase,
peste mări de nisip
şi ţarini însetate...
prin hăul din ochi...
..................................
...cu praf din aripa
fluturelui ce va fi...
cu praf din aripa
fluturelui ce va fi fost.
30.12.12
Brusc
28.11.12
7.11.12
Best, Vincent! [modular 1]
Închipuieşte-ţi, dragă,
'Jérôme, ...arrête,
...c'est dégueulasse !'
'Ibrahim, de ce-l tragi de păr
pe Isaac ?'
'Nu ştiai că mai rar înseamnă
mai puţin...?
un pic mai puţin
...
rahat ?'
mi-e somn.
29.10.12
Oportunităţi ratate
a intrat şi a trântit uşa
să se asigure că ne trezeşte pe toţi.
Avea în mână o umbrelă stricată şi sacoşa
cu care mergeam noi, uneori, la cules de bureţi
în pădure, pe coasta dealului mai sus de sat.
Ziua s-a încruntat, a salutat cu jumătate de gură
şi noi, cu ochii mijiţi, am răspuns "Bună dimineaţa!" prelung,
cum îi răspundeam unui profesor exigent
la şcoală când nu ne învăţasem lecţia.
Căci nu ne-am invăţat lecţia nici pentru azi şi-am fi vrut totuşi
să ştim măcar să zâmbim, să muncim, să sperăm...
Şi ziua asta nu părea să aibă răbdare cu noi...
Afişa un surâs bine strâns între buze în timp ce cu degetul
îndepărta un chiştoc de pe scaunul pe care se-aşezase.
Pe noi ne durea capul şi priveam năuci
unul la altul, neştiind ce să credem nici
cum să procedăm cu acest musafir inopinat,
care sigur va pleca în câteva ore pentru totdeauna
şi ne va lasa în beznă, trişti şi neconsolaţi
că nici acum nu am dat dovadă de ospitalitate,
responsabilitate, colocvialitate,
personalitate, perspicacitate...
şi-am fost porci, nu oameni...,
deşi nu mai îmi amintesc să fi spus vreunul aseară
vreo necuviinţă prietenei noastre Circe,
cât timp, muţi şi tâmpi, ne uitam toţi la lună
şi ne rodeam unghiile.
Ontogeneză
trăiam în câmpia Mesopotamiei.
Spuma râului mi-a scăldat piciorul
la apus...
Cei care-au fost acolo ştiu
cât de greu e să-ţi aduci
aminte,
cuminte,
de caii măreţilor greci
călcând pe urmele lui Enkidu...
Foşneşte un vânt uscat
în vene,
mintea nu ştie ce să mai creadă,
iar aheii,
călăuziţi de Athena fecioara,
cuceresc Troia
pentru totdeauna.
18.9.12
Mărturie ultimă
Prin secunde adie miasme
de hoituri
de mult pângărite
de viermi.
Dorinţele se scurg afară
din vene
spre ţarini sterpe,
căci iarba şi-a pierdut verdele
şi se hrăneşte acum
cu preconcepţii.
Zâmbetul tău, dragă,
prea mult deochiat,
devine o formă geometrică
aducând cu o coasă.
Mâna demiurgului,
ah, doamne,
ninsă de raze, a prins rădăcini
pe un nor.
Şi apa,
ca mai veac, se preface
în nepăsare.
Până la măduvă,
până la măduvă,
prin piele şi seu,
prin carne şi os,
tropăie copitele vântului,
peste dalbii profeţi...
până când evidenţa devine
tot mai greu
de zdruncinat...,
până când aici nu rămâne
decât ceaţa de mac.
29.8.12
Peisaj exponenţial
Cercul din jur devine...
devine mai strâmt.
Ochii coboară în văi
de fluvii stoarse-n
fierbinte nisip.
Gândul mocneşte
pe granitul topit.
Cuvintele se pierd în
nenumite delte
pline de nenumiţi peşti,
nenumite cârlige şi nenumit fum.
Spumegă timpanele...
Eternitatea erupe
agale mai încolo pe un deal,
acum, aievea, pentru totdeaunea...
Sufletele se prefac in scrum.
Dinţi cariaţi muşcă din nenumit
precum adam, atunci,
la început
din coasta de lut.
Liniştea de pe urmă
dă târcoale unui
muşuroi de furnici.
Glutonerie perfidă
Am obosit să mă dezintegrez în molecule de rază
şi să mă refac începand de la ochi
de fiecare dată când muşc straşnic din viaţă.
6.5.12
Constatări
Plantele au singura modalitate de înmulţire
inteligibilă.
Prin rădăcini, prind rădăcini
oriunde şi oricum...
2
Plantele sunt model de echilibru
şi constanţă.
Se îndreaptă spre soare
oriunde, oricum...
6.3.12
Kenoza [fractaleproză]
bate clopotul la biserică
şi creieraşii
gri..., gri..., gri...
se abat pe poteci
de linişte.
În mintea maestrului
se compune simfonia lumii.
În trap curg secunde, zile, vieţi,
veacuri...
Gândul se iscă-n hăul de nenumit
şi se destramă cu dangăt
în drum spre urechi, clipă de clipă,
aproape înţeles.
Cri..., cri..., cri...
bate clopotul la biserică
şi greierii exclamă la unison:
"Of..., dac-ar adia vântul!"...
19.1.12
Radical liber [Allegro]
ca pe o gâză
ce eşti,
ca pe o gâză care eşti rază în urechea mea.
Te-aş putea strivi, o, gâză, ca pe
o idee genială pe masa beţiei,
ca pe o frunză pulsând la soare
când primăvara mângâie
mai dulce.
Dar nu o fac, sufletule.
E prea mult că norii umbresc luna
şi că urlă lupii
la toate speranţele noastre.
Tu mă vei lumina,
tu vei vâna bizoni acolo,
pe prerii,
vei râde de Anteu,
vei rupe nori cu un zâmbet...
Vei fii viu, sufletule,
ca un cui înfipt în zidul
pleromei!
15.1.12
Fractaleproze
Crâng toamnă plâng.
Lângă drum, pe ud, blând
mă târăsc şi mi-e frică.
Lângă drum plâng toamnă.
Pe ud crâng blând,
mă târăsc şi mi-e frică.
Simplissima [fractaleproza 2]
Îngerul a căzut pe iarbă tare.
A căzut îngerul tare pe iarbă.
Tare îngerul a căzut pe iarbă.
Pe iarbă îngerul tare a căzut
în ger.
Geneza [fractaleproza 3]
Din spuma valului s-a întrupat zeiţa
vicleană, a ochiului stăpână
şi a împietrit omul.
Din spuma cuvântului s-a întrupat zeiţa
harnică, a lamei stăpână
şi a împietrit omul.
Din spuma pământului s-a întrupat zeul
cuminte, al baştinei stăpân
şi a împietrit omul.
Din spuma cerului s-a întrupat zeul
tiran, al potecilor stăpân
şi a împietrit omul... în spumă.
Dinamism oarecum ortodox [fractaleproza 4]
Sus mai sus, pe val...
printre cuvânt
cu tine în vânt
Jos mai jos, pe gând
printre cuvânt
cu mine-n pământ.
La stânga mai la stânga, pe mal,
printre cuvânt
cu-n peşte înotând.
La dreapta mai la dreapta, curând
printre cuvânt
cu crucea-s urcând.
Cădere [fractaleproza 5]
Copile, dă-te jos din copac!
Fiule, dă-te jos din cer!
Copile, dă-te jos de pe cruce!
Fiule, dă-te jos din mormânt!
Copacule, dă-te jos din cer!
Cruce, comoară,
în mormânt coboară!
31.12.11
Pocăinţă instant
stă capră şi paşte
pe marginea unui şanţ
înverzit din inima mea.
Sunt un bun păstor, îmi venea să
zic,
vântul îmi bate în spete,
cerul mă pupă şi
mi-e lumea de plută...
Când am simţit deodată
în tâmplă
gerul tău, mărite Iisuse,
cu pleata nervoasă
în cruce pe-un gând al meu.