De profundis clamavi...

Băi, Iuda,
să știi, rogu-te-aș,
că nu te-am deranjat eu.
Te-a deranjat muierea mea,
draga de ea...
Pe bune că nici măcar
nu știu ce vrea...
Poate... să se vadă cu
dumneata...,
să puneți țară
la cale
cu capu' la vale...
Hai! Am plecat!
Am multă treabă!
Succes dumitale!

Imprecație #2

La lucrul lui cu lumea

trebuie c-a băut mult
Domnul de s-a 

oprit dumineca.
Mai erau multe de făcut...
dar noi, ca niște suflete îngăduitoare...

înțelegem scăparea Dânsului
întrucâtva...
Măcar a apucat să facă proști,
curve o mie, muți și hoți...
să ne raportăm și noi 

la ceva.

1 aprilie 2018

Mesopotamia

În câmpia
Mesopotamiei,
Inanna Ishtar întrupată
în târfă
deșteaptă preoteasă
așteaptă barbar.
Îl privește în ochi, 

zice:

'Da. Sunt frumoasă!
...dar....costă!'
Eroul nostru o

privește oleacă
fără să tacă,

scoate din teacă 

sica
din coapsa lui
dreaptă în stânga 

pe coastă
tăind.
Stânga lui coastă 

în sânge

întinde...
Zeița în față

cu o coastă...,

ce proastă!,...

a zis în sine:
'În seara asta 

stai capră

în veacuri amin...
Făt Frumos,

sau ca să fiu contextuală...,
Ghilgameș...

trage-ți un preș...,

dormi pe el

în seara asta 

și basta!'
Ghilgameș calm
își uită coasta,

tace prelung

și-și trage rogojina

sub fund.
E cu gândul altundeva

departe....,

la copiii încă

nenăscuți

cum devin adulți

ascultând cuminți

povestea lui

și a lui Enkidu...,

la cum și ei 

vâna-vor lei...

în câmpia
Mesopotamiei.

#világ

Peștii sunt forme
inferioare de viață...,
târfe pe față...
pentru că plutesc.
Pentru că plutesc
sper să mă înșel...
Pentru că plutesc
sper că te iubesc...,
sper că nu mă înșel.
Peștele nu respiră,
înoată non-stop,
simte un curent
inexistent...
Ce plutire-mpuțită!
Peștii mei dragi...
...dar luați de
mâncați
trupul și sângele meu!
Dar hai
purcei dragi
aiurea-n tramvai...
respirați apa
cape
un vid...
bogat în larve cu
venin și alte
substanțe psychoactive.
Luați viață
așa cum este...,
ca pe o glumă bună
a lui dumnezeu,
un joc copilăresc
cu sumă zero
undeva în miezul atomilor...,
punctul cu cea mai bună vedere
spre marginea
universului cunoscut.
E bine și-așa...
la margine de tine,
undeva între speranță 

deșănțată
și sinucidere pronunțată.
E vorba de artă
în vileagul vântului
niciodată...
E bine că te umectezi
uneori,
dragă femeie iubită!
Mă simt
deseori
ca un pește,
în bolul tău
undeva
într-un colț de casă.
Hrănește-mă și
schimbă-mi apa uneori!
Dă-mi aer, te rog,
și larve vii de ce vrei tu
să fiu!
Fute-mi filmul!
Altfel mi-l fut eu
cât e lumea și
vileagul...

Oὐκ οἶδα

Nu înțeleg
frați și surori...

Și eu admir flori
Mireasma lor 

îmi îmbată
fata iubită 

încă...
Cresc flori chiar...
Fuck VR!
Și eu privesc
apus și răsărit
neclintit
ca o stâncă
în țărm de mare.
și eu vreau să mă fac
tare.
Știu..., doare!
Și eu fac dragoste
pe Chilly Gonzalez.
Homo sum, iubita!
...humani nihil

a me alienum
puto!
Știu...
Anche io...
Mă destram 

zi de zi
între clipe și vise.
Și eu aleg, sufăr, 

plec,...
revin fără sens,
uit calea...
Ascultați-mi jalea.
Nu înțeleg nimic
nici măcar 

eu.
Frați și surori
Știu...!

Anche io...

Correggio

Super-Io
Și pe Dante-l
doare-n pulă.

Ce va fi va fi

Uită-te-n ochii mei,
mă, boule!
Ascultați de mine 

Shiva
fi bine.
că va fi bine
...sunt doar un
an...
Sunt timp, spațiu 

și preistorie
geografie, chimie și
palme d'Or
pe ogor 

risipind bunătate 

de avere,
de timp 

spațiu și 

istorie
concentrate în punct
fix, neclintit 

nestrămutat
de nimeni 

altcineva decât de
mâna mea și 

privirea dreaptă.
Scot leii din 

piatra seacă.
Mă bat cu dracul
pentru dramul ăla 

de libertate
la care țin
când mă duc acasă 

senin
și îmi ling rana,
liber de fier, 

fiere și vin,
zâmbind la cer

sincer, 

la fel de senin
și iute 

la mânie ca și mine.
Știu, fac deranj...
dar parcă voi 

așa aranjați...,
deștepți închipuiți,
mai tare deranjați
ordinea firească 

a lucrurilor și
pătrățelul în care 

stau cuminte...
...am zis.

Pentru că am
plecat pe poteca 

lu' tata,
nu pe a mea, 

sunt acum în
zarcă.
Dac-aș pleca iar
pe-a ta 

nu pe a mea
aș sta în ea încă 

o dată
pe când eu 

în zarca mea 

am de gând
să aud muzica 

îngerilor în... 

ceva timp...
cu bine, rău și 

Dumnezeu
la masă.

Doamne ajută!

Multă sănătate!

2021

Ouroboros antropic

Glorie bobului infim
încojocit în negru
de fum
care stâlcește gândul
la tine...
și-ți preface irisu-n scrum
în fiecare dimineață!
Vlaga atomilor toată...,
copleșind
a mea rătăcire,
se prăvale 

ca o ploaie
de mai
peste verdele crud
din fire
în fiecare dimineață!
Ascute-ți coasa,
lucrătorule!
Aprinde-ți iasca
și neclintit
lasă-te-n voia 

gândului stâlcit
în fiecare dimineață!

24.02.2021

Instantaneu #2

Lamele fine din 

munții Făgăraș, 

ursoaicele...

cu pui pe făgaș... 

mi-au șoptit că

la oraș

e...cu... viață dulce,

fete cuminți,

băieței finuți ...

sex și alcool...

Nu mai sta matol!

Gata ...

Rămân aici.

Nu minți!

Nu fura!

Descurcă-te 

altcumva!

Cu altcineva...!

Altundeva!

Altcândva...

Altfel..., degeaba

agrăiesc.

Altfel degeaba...,

gândesc, iubesc și

zâmbesc.

Tu..., stea de mare!

Tu..., ăsta mare!

Ursulețul care se credea super erou

Ursulețul s-a pierdut în pădure.
De vină sunt frunzele toamnei
așa frumos pictate de razele
soarelui. 

Ochii lui fură
fascinați îndelung...
Un fluture zboară 

nervos între o floare
de trifoi și o mlădiță

de stejar
camuflată în auriu
copt
pentru iarna ce va să vină.
Negreșit.

Inexorabil...
Mama ursoaică caută păstrăvii
cât s-au îngrășat
printre pietre la râu
ca de obicei
în timpul zilelor de vară.
Florile de trifoi 

violete de poftă 

sunt moi.
Ursulețul sare,
se bucură, râde,
caută în glumă
să înghită...,

să cuprindă
fluturele.

Precum și piatra

pe care stă...

acum și aici.  
Pentru el, iarna nu există 

încă,
foamea e un cuvânt
necunoscut
și mama și
tata...
eterni acolo...

pentru ajutor,
vorbă bună și
alte toane.
...
Ascultă de înțelepți!
Ține-ți cuvântul dat!
Fii adevărat!
E important.

Deschis

Am început să cred 

că mor lent din clipa 

în care am uitat 

ce sper.
Am uitat 

ce sper 

în clipa-n

care n-am 

mai crezut în mine.
Încercând să dobor 

limite 

constant 

am depășit

granița mea.

M-am convins 

măcar 

c-am atins-o. 

Cumva...

Din acel moment 

totul s-a estompat.
Mica piesă

lipsă 

din angrenaj 

numită nădejde 

a reușit să blocheze 

tot.
De aici vin lacrimile. 

Mă uit în oglindă și plâng.
Mă uit în ochii fiului meu 

plângând.
Mă uit în jur 

în general 

și plâng.
Și pare că totul e sortit 

pieirii, uitării, zădărniciei 

fără de margini...
Devenirea devine agasantă, 

obositoare măcar, 

plictisitoare 

la modul exasperant.
Vibrarea e un pas spre neființă. 

Agitația e gratuită.
Pasivitatea e o invitație la moarte.
Moartea sperie. 

Moartea mă sperie. 

Nu o cunosc.
Necunoscutul sperie de fapt.
Mă sperie 

deci... 

ziua de mâine, 

secunda de peste o clipă.
Ce-o fi, o fi!

24.02.2019

Doina

Mama, în spatele

privirii tale aspre,
o întrevăd în amintire
pe iubita mea
îmbujorată...
Îmi zâmbește
cumva uimită,
jenată de toată zarva
creată.
Încurcate-s căile
domnului.
Știu.
Mă gândeam că
știi și tu...
În jurul meu e
pustiu.
În adâncul privirii
tale uimite,
simt mamă
mușcătura tigroaicei
rănite,
mersul ei legănat
De iubire!
Simt căldura sângelui,
chemarea străbunilor...
Ies la vânat.
Frigul e pur.
Mă îmbată.

Rău augur...

UnterIch

Am citit
la viața mea

tratate despre
ratare...
Am văzut filme
cu Cicciolina...,
am privit în zare...,
n-am luat nimic
ca atare.
Aș putea chiar
conjectura
că sunt botezat
sfânt isihast...,
umblu de mână
cu necuratul
după nevoie,
mă fac frate
cu cine trebuie,
trec punți

simptomatic,
merg pe lame
ascuțite...

în echilibru

practic perfect

adogmatic.
Sunt brici.
Extatic.
Tactic.

Flegmatic și

melodramatic...!

Aplic principii
de viață
ritualic.
Mă sacrific.
Zâmbesc.
Respir și
zâmbesc.

Mă cuprind.

Zgomot

Cercuri concentrice de plictiseală
strâng în jurul meu
stringente scopuri viitoare.
Ca un boboc de trandafir mă desfac
la auzul a trei cuvinte:
niciodată, nicăieri, nimic.

iunie 2004

Regim diurn

Ziua a început la fel 

ca de obicei.
O avalanșă de vise erotice, 

imagini de coșmar, 

cataclisme interminabile, 

figuri hâde 

venite de 

nu știu unde...,

din van...

s-a prăvălit peste ochii mei. 

M-am trezit...

și cu toate astea 

senzația aceea 

insuportabilă 

de stare precară, 

iremediabilă, 

nu a murit 

odată cu somnul.
E dimineață, 

foarte dimineață… 

Lumea încă adormită 

oferă ochiului 

o priveliște granulată,

gratuită, 

un amestec de lumină 

și întuneric, 

de lapte și noroi. 

Simt în nări 

mirosul puturos al nopții 

căzute peste trupul meu.

Of..., pare-mi-se..., Ulise!..

...mai demult nu era așa…

05.12.2004

Simplissima

I

...sunete lucii și 

flori de gând,
nectar de lumină
cu locu-n pământ...
Tresar la zvonul
paşilor 

pe seară
caldele rânduri 

pe nori
de stele verzi 

speriind.

II

Slova-i uscată pe fila 

de fire mustind.
Cu pași ușori 

mă retrag spre cuib.
Coruri de stele-mi 

urează de bine.
Încă o seară singur 

cu mine...

2004

Surprins surâs

De când a început
să viseze...,
poetul e de neoprit...
Fute de ceva vreme
sirene...
Cică vrea să se facă
delfin,
să înoate în Egee
pe lângă
corabia lui
Odiseu și
să-l înțelepțească
lin.
Și-noată fin....
Se trezește mereu
brusc
și luptă în arene...
Pumnul în plex
frust,
iubita...!
Are ficat de babuin,
creier de delfin
de la Constanța
de la delfinariu...
Începe să devină
straniu.

Instantaneu

Dragilor,

m-am vindecat 

de filavtie

turnând Ali 

Akbar Khan

peste inimă și ureche 

vreme de ani.

Trufia...,

soră bună cu

akedia,

încă-mi mai dă

târcoale...

„Nu fii moale!”

îmi strigă muma 

din cap...

Saga se topește 

în raga...

precum dorințele,

necazurile, morțile...,

dispare frica

de cutremure,

rămâne doar vocea

nenumită

până la Freud

care zice...:

Las-o baltă!

Cu artă...

1 aprilie 2006

Lumini și umbre…

Mă risipesc în prezent 

și uit că urmează 

un mâine. 

Nu știu să mă păstrez. 

Obișnuiesc să spun că 

„Dumnezeu acolo sus 

va avea 

grijă de mine…”

...de persoana mea... 

Va avea oare el

Dumnezeu 

grijă de mine? 

Păi cum să aibă 

dacă nu-l las să fie, 

să existe, 

să insiste. 

Mă irosesc în prezent. 

De-asta toate relele… 

Și din nou cad între 

bine și rău. 

Trebuie un program. 

Pentru asta 

trebuie să renunți..., 

pentru asta 

trebuie să mori un pic 

ca să învii 

apoi, 

pentru asta 

trebuie sacrificiu, 

pentru asta 

trebuie credință, 

pentru asta 

trebuie un bine și un rău, 

pentru asta 

trebuie constanţă, 

pentru asta 

trebuie un program. 

Cercul se închide 

și eu 

nici măcar 

nu pot să mă pronunț 

dacă e real sau nu. 

Ethereal!

Și iar...

o luăm de la capăt! 

Trebuie un program,

un dram de șansă...,

un gram...

Glutonerie..., iluzie...

Ne e atât de bine... 

Mai c-am
smulge masca 

de pe față...,
adâncimea căderii să ni
se citească-n iris,

din surâs să ne picure
nectar,
ochii să ne arate
calea uitată...
peste cincizeci si trei 

de secunde...

aproximativ.
Dar vai...
Mai sunt ochi de
iubit,
mame de imaginat,
fantome încă virgine
și coruri de curve
de dezamăgit...

Am ieșit.

2012

Tenure

Încerci să spui un cuvânt...
Nenorocite de imagini te abat...
Cinci rândunici înconjoară
balta în care prinzi pește,
patru pitici dansează cu
Alba ca Zăpada undeva 

într-un colț...
Mara iți zâmbește cu subînțeles

complezent  
din apartamentul în care 

locuiește împreună cu un pisic.
Două gânduri au uitat
unde trebuiau să se întoarcă...
Un suflet erupe-ntro oază
de nenumit 

irevocabil.
Abia în sfârșit

pronunți malheur
și ochii-ți zâmbesc fals și
complice.
Ceilalți ascultă... 

E rost de
căpătuială, ...amice!

2012-2024

Lină fractaleproză

Adevărul e că n-am cu ce zgâria
pojghița sufletului...,
am doar cuvinte goale
mânate de gânduri șovăielnice.
Nu-mi pot sparge mintea cu ele,
nu pot să te mângâi,
nu pot să fac pace...
Ar trebui să fac liniște deplină,
dar continui să-mi arunc 

cuvintele peste tot
c-o speranță boantă și
câteva idei strâmbe 

pe care,
iar,
n-am cu ce le-ndrepta.

2012 

#post #neo #modern #Miorița

Mama, te doresc!
Ți-o spune fiul
drogat și ratat...
Soție, te respect!
Dai bine cu croșeul
de stânga!
Ce noroc să am
ficat așa antrenat!
Fiule cu ochi de
nu-mă-uita,
hai fă un minim efort,
te roagă tata,
mă uită și uită !
Eu pleca-voi departe
sub formă de nori
colindat de-albine
cu privighetori
în ham și rinoceri
drept vizitii,
cu zâmbetul din flori
și inima tunând,
cu spiritul fractal
risipit în sângele tău!

2012-2024

Ludocosmoulogică

Nu se poate...!
Răsăritul nu se aprinde din
negru turnând lumină.
Viața nu e poker,
visul nu e fum bântuit,
gândul meu nu e încă

adâncit în făgaș.
Suntem toți numere 
într-o formulă...

măeastră!...

Oare?...
Altfel nu-mi explic, 

bunicule,
cât de bine joci șah
nici cât de adânc 

ți-ai băgat 

degetu-n pământ

când îmi vei fi spus

cândva  
cum va fi vremea

la primăvară...

Ansamblu

Gânduri golașe chițăie.
Mama lor, rațiunea
planează lin deasupra
câmpurilor cu prea plin de recoltă.
Șobolanii îndoielii s-au îngrășat
și stau bine merçi în găurile lor...
cochete după anumite standarde.

2012

Fulg #2

Umbrele cresc, te cuprind,
și tu ești mic, chircit
cu spatele la zid.
Și nu mai ești copil,
ai riduri
iți tremură mâinile și
sângele în vintre,
ca-n vene,
e curent alternativ...
Eh... scene
de film insipid...!
Filmul în care trăim
nu are regizor,
scenariu și indicații
de montaj...
iar spectatorii
sunt și vor fi prea
speriați pentru a
realiza
cât de bun este.    

2012

Viteză

Teritoriul meu de vânătoare
este zidul mânăstirii Voroneț
și fumul negru
din peșterile
picturilor rupestre,
e câmpul verde
al puiului de căprioară,
e dragostea de
prima oară...

Din albastrul dezmărginit
văd conturi de top-models
așternând iute prezent
peste povestea bătrânilor
din trib...
insolent și vetust,
ies din zid și mă uit
captivat în mod just
la ecran.

Drogul electronic
mă face lent indolent,
serios, nu catastrofic...
Catastrofă totală
în genul comedie!
Mai că aș deveni o emoție...
dacă poveștile tribului
n-ar pune
constant
lancea principiului antic
în mâna mea dreaptă.

Cathartic...

10.01.2024

Fulg

Băi,...tâmpiților proști...

Pricepeți că deja

la mine

certurile în familie

alea grele cu

făpturi și înjurături 

se fac pe fond sonor

de raga indiană...

Epopeea sanscrită...!

Imaginați-vă ce decor!...

Zice ea un "du-te-n

pizda mă-tii

de bolnav.",

mie-mi sare gândul

fix la momentul

precursor sau ulterior

și imaginez intens

un futai anal

pe modul mortal.

Mă simt cumva...

superior...

Mă întreb câte etaje 

are Spitalul 9

și dacă... au... acolo 

la bibliotecă 

Kamasutra și  mai 

cu seamă Baghavad Gita.

Oikonomique

Există...

o economie a discursului

în strictă dependență cu

o geometrie

a liniilor de

fugă în

spațiul delir...

24.02.2012

Crâmpei la pătrat

Ce este mișcarea,

mobilitatea?

E lipsa constanței

spune...

unul.

E desprindere,

dezrădăcinare...

Ce e rădăcina?

E sentimentul totalității,

intuiția unității ultime....

2012

Se dedică lui George Soros, cel care a tolerat distant joaca multor copii...

Vectori (2004)

D-na K.

Scuză-mă, doamnă!

M-am îmbătat groaznic

aseară

și ți-am prins karma

la-nghesuială

și am intrebat-o ceva de...

fi-sa...

Cum ea nu 

răspundea

și doar mă

fixa tâmp,

am pus-o 

strâmb

pe așternut și am

futut-o-n bot

și-n cur până

n-am mai putut

nici eu, nici ea

să îngrijim de

Dumneata.

Acuma...

Dac-azi privești tâmp

ești dezorientată și

te simți slabă și

vidată 

ca o gaură neagră,

să știi dumneata

că de la 

asta e....

Îmi pare rău.

N-am vrut.

Psalmul

...


Of, Doamne...!

Așteptarea, timpul, soarta...

toate astea...

dor.

Dor Doamne și iar dor!

Ia ascultă jalea mea...,

Dumneata!

Te rog...

Ne știm deja!

Am scrijelit

în garsoniera mea

de perete,

cu mana mea sângerândă

cândva,

osânda ta!

adică...:

"Eli, Eli, lama azavtani"

și încă ceva...

un verset, gen diptyque

...quoi...,

din Psalmul 101 sau 102...,

nu mai rețin exact...

Și tu m-ai văzut!

Și m-ai luminat...

Să nu întorci fața Ta de la mine !

Bine?!

Chiar cred că era mai

și sigur eram beat

cum sunt și acum...

Doamne, ascultă ruga mea...!

Nu-s nebun...

Sunt doar bun.

Prea bun uneori cu

cine nu se cade...

Arată-mi Doamne

al meu... calea!

O știu.

Doar vreau să mă asigur

că știi și tu.

Hai....!

Vino în inima mea!

Te iubesc atât de muult....!

E fum mut aici...

M-am cam săturat...

Aș veni la tine

și-ncă mai am multe de făcut...

Aici.

De-aia-s stâncă de neclintit

în lumea asta...

...


... dar noi ne știm...

Mai vorbim

din când în gând

și ne

trece...

și de bice,

și de Nietzsche,

și de Siddhartha

și... de tot.

Ne privim în ochi bine,

ne vorbim elegant

ne culcam pe un colț

de pat

împreună

toată noaptea

și uităm toate astea....

Nebunia e soră bună

cu uitarea

și noi

doi

știm

bine asta...


De-aia ne facem

amândoi treaba bine.

Cândva...,

crede-mă,

vom surâde estompat

de treaba asta.

Ai încredere!

Dumnezeu oi fi tuu...,

dar n-ai tu...

credința mea.

N-ai tu forța mea!

Energia...


Nu ești stâncă....

Doar ești imaterial.

Fără nume,

fără bani,

fără status și

cont pe Instagram...

Ești.

Ești aer de respirat

Atât mai trebuie.

Ce bine că ești....!


Am plecat.

Am treabă.

Te-am pupat!

Ping

Ești puternic cu adevărat 

atunci când poți să pui

stop la ceva ce-ți place.

Drace, nu uita asta!

Nu trăi în păcat!

Am sufletul curat.

Mereu a fost așa.

Mereu am fost așa.

Respectă legea!

Dragoste în vreme de război

Pentru tot 

ce nu mi-ai 

făcut tu mie...

ar trebui să-ți rup

capul grav...

nu...firav...,

bolnav, nu grozav,

sick fuck mârșav...

N-o să mai fiu 

niciodată

un sclav 

șiștav și moldav...

Ar trebui să nu

facem copii...

Ar trebui să...

Știi...!?

....

Dar e așa...

liniște-n cer...

unde stau îngerii...

Hai...!

Te pupă 

al tău...

Sincer!

Mințeala

Fiul meu zâmbește

și spune:

"Tată,

tu ești minciuna mea

gogonată!"

Zâmbesc și eu

la rândul meu...

Cu ecou,

zâmbește și aerul

din jurul

pozei tatălui meu...

la loc de cinste

pe birou.

Minte și el,

cu fiul meu,

cum mint și eu.

Tu să cuprinzi!

14.01.2021

Așa

...

Băi, fii atent !

Stai așa...

Mai bea ceva...!

Fii ca apa!

Calm și agitat ...

În joacă să sfâșii 

Munții Carpați 

mai ales!

Acolo sus la Capra...

Unde cerul pupă 

pământul duios

în nor de fulger

și eu pe tine în dos.

Sunt obosit.

Stai așa...

....

Nu s-a sfârșit povestea

asta încă!

Sunt ca o stâncă...

Fii tu ca apa!

Atinge-mă!

Treci peste!

Hai... Alunecă!

Hai fute-mă!

Sapă în inima mea

Cheile Bicazului!

Sunt o stâncă...

Nu uita!

Vede-ți de treaba ta!

Tu...

Apă!

Basm

Suntem rachete hipersonice

prin lumea asta...

noi ăștia...

mici și truditori,

umili... și servili.

Așteptăm noaptea 

să vină și ea

să ne ia...,

să ne spună o dată 

povestea aia cu...

care ne tot amenința

toată lumea.

...

Când 'colo...

ai apărut tu...

zâmbind...

Erai goală și frumoasă 

lângă mine

pe canapea...

Am înțeles deja că 

noi suntem

de fapt

Povestea...

Și-o să mai înțeleg...

ceva ...

toată noaptea.

Bezmetic

Dragă prietene, 

din perspectiva mea

e o bezmetică 

nevastă-ta...,

țoapă și toantă,

fără pic de judecată

dreaptă.

Eh... Te-a orbit la loc

și pe tine,

nevastă-ta.

Chircit, surd și mut în

pumnul ei 

strâns...

ai filme cu Siddhartha

și... alta...

ce nu va să fie

niciodată 

Singur Eu

Mă pomenesc într-o dimineață

cu Buddha

la o cafea...

Avea în mână o desagă

și părea grea.

Îl întreb un pic mirat

”Ce faci cu ea?”

Zice...

”Am îndesat-o cu probleme,

griji, chin și durere

și o duc la râu,

să o arunc în el.

Vrei să mă ajuți Tu?

...că e grea.”

I-am întors-o

ușor precipitat:

”Nu, frate! Eu îmi văd

de treaba mea...

Nu insista degeaba!

Cară-ți singur povara.

E mai bine așa!”

Mute

Înconjurat de zgripțuroaice

într-un film mut,

ciocănesc surd

la porțile cerului.

Din perspectiva mea

sunt în inima ta.

Scuze pentru deranj!

Hai, deschide îndată!

Începe să mi se cam pară

deja

că nici tu nu ești

femeia mea...

Parcă prea sforăi

gros,

ai păr lung și stufos

pe coadă și...

copitele...,

mirosind a pucioasă...,

se cam întrezăresc

prin aerul clar...

într-o zi mai geroasă.

Oglinda

Oglinda nu mai minte

fix din secunda

în care o spargi

cu privirea.

Din momentul acela,

probabil crezându-se

între femei,

începe să ne bârfească.

...

Și-acuma...

Ia-mă în brațe, 

dă-mi căldură!

Sufăr de frig tot...

timpul.

Pupă-mă de 

noapte bună.

Imperfect

Eram pustnic

într-o cameră de hotel

în Salonic...

Tu dormeai

lângă mine.

Căutam pe net

curve...

și visam la

dragoste

în vreme de război...

între noi doi...

Noi doi...

care suntem 

de fapt unu...

sau trei.

Paloare

Îmi las cioc și mustață... 

Piaptăn părul pe spate... 

Vreau să arăt ca Cehov 

în vagonul de pește congelat 

în drum spre casă. 

Mai ai de lucrat la paloare! 

îmi șoptește un drac 

pe al meu umăr drept cocoțat. 

La ce mă? Îl iau eu repede... 

Tu care ești tot o culoare 

te-ai găsit să vorbești de nuanțe? 

Dracul tace prelung... 

Tăcerea își lasă cioc și mustață. 

Probabil vrea să arate ca Cehov 

în vagonul de pește congelat 

în drum spre casă. 

Eu tot aștept în gară sunetul izbăvitor 

al unei petale de trandafir 

căzând pe peron. 

 

(2018)

Emaciat

Emaciaţi aşteptăm osânda ta,
Doamnă,
precum Ytzhak aştepta apa la duş
cazat în fine... cu multă ospitalitate
la Birkenau Hotel după o plăcută
promenadă cu trenul, prin 1943,
pe toamnă, prin noiembrie parcă...
Ningea mărunt atunci ca şi acum.

Poate... Doamnă... mă vei osândi
să stau la dreapta dumneavoastră
pe vecie...
şi cu dreapta mea mână,
vârtos sărutată de ger vântos
de atât amar de ani,
să vă mângâi sufletul
prin sfârcul sânului dumneavoastră
stâng....

Până atunci ne presărăm praf şi frig
pe pletele nu încă dalbe
învăţând să zâmbim asemeni lui Ytzhak,
al nostru drumeţ,
când stropii de apă
de la duşul onorabilului hotel sus amintit
în fine i-au intrat în ochi.
Doamnă.
Şi munca eliberează într-adevăr,
Doamnă.
Să nu uitaţi, vă rugăm, asta
în scurtul răstimp.

Sindrom dez/îngropat

Ai obosit să fiu un proiectil
din primul război balcanic
găsit pe coclauri amorsat
dezgropat, neexplodat.
Am obosit să fiu un proiectil îngropat
din primul război balcanic încoace...
Mi-ar fi plăcut
sau... nu ştiu...
ţi-ar fi plăcut
să fi fost dezamorsat
prin al doilea război mondial,
spre sfârşit... prin 1945 parcă...
pe undeva pe lângă Nagasaki poate,
scuză-mi te rog accentul japonez neexersat.
Subatomic mă destram peste tine
Ai obosit să fiu nuclear.
Şi în marea mea dragoste,
în marea mea iubire de voi
mă voi fi dus să mă îngrop la loc
pe undeva pe lângă antica Messembria
în iarna lui 1912, în brazdă,
neexplodat, amorsat, nuclear zic,
prin coclauri de nisip bătuţi de valurile unei
mări prea reci să mai fie posibilă.
Şi de mă va găsi vreun golan,
pardon, vreun domn intelectual mai de la nord,
sau de unde o vrea topografia, bat-o vina,
Să îi fie de bine!

Ambiguu catehism

2004

M-am întâlnit în metrou cu un zeu:
„Ce faci, mă? Tot trist?”
„Mda, mă chinui şi eu, frate! Mă chinui, frate! Frate...”
A zis zeul:
„Ceea ce faci, pentru tine faci şi ce-i făcut nu se dezleagă.
Fericit este cel care ştie de cu seară ce va face a doua zi căci…
ca de un fir de păianjen îi atârnă inima
şi năvalnic îi mai bate-n piept
când în echilibru pluteşte şi-n…
juru-i mii de muşte roiesc.
Tu plângi aşteptând să te bălăceşti iar
în prima apă din lacul din ţara Amintirilor dulci…
Plânge-ţi de milă mlădiţă nobilă,
că nu-ţi vezi moştenirea de fum…”
I-am răspuns slab, dar înciudat:
„Mă socoţi vinovat că mă consum?
Beau prea mult? Pierd timp?
Sunt vinovat că nu am împuşcat timpul în cap?
Că-mi distrug cu temeinicie visele?
Că plâng şi râd când ar trebui să dorm?
Că am nimerit în grădina desfătărilor pe uşa din dos?
Că nu găsesc rostul…?,
Că nu mai cred în mine şi-n tine…?
Nu cred în tine?
Nu cred în tine.
Că m-am depărtat de mine,
că m-am depărtat de mine?
La mare depărtare de mine…?”
Şi cu suflarea mea pâlpâitoare în mâinile sale de lapte scăldate,
Mi-a răspuns un zeu…, acelaşi zeu:
„Ăăă! Uite cum e… Mă grăbesc acum… Cobor la prima…
Te sun eu zilele astea… Ai grijă de tine… Pa!”

Încet gerunziul

2005

Sunt numai eu în mine…

Câtă singurătate şi…

câtă linişte!

Mă îndrăgostesc de mine încet, 

irevocabil...

şi frunze de vis îmi gâdilă tălpile.

Acum e pentru totdeauna...

Acum deci aselenizează mereu conştiinţa.

Mă uit la tine... curgere...

cam ca Iisus plângându-şi căinţa.

Şi cumpăna de greu îşi bâlbâie fiinţa

la fel de lent cum ni se cerne voinţa.

Dorm în nori de sfinte granule...

Voi nu mai sunteţi decât eu.

Cad cai zdrobiţi de sfântul eu şi

nori îmi cântă din galbene surle.

Murim cu toţii

învăţând încet, încet, să renunţăm.

IT

So... this is it?

Yeap... this is it.
But I've only smoked half of me joint.

We're sorry. This is sure cancer.
...But I haven't finished my beer...
You'll have time to drink it in your next lives.
I have a new girlfriend... WTF!? I think she might take it in the ass.
That's too bad.
You'd have to settle for a quickie... if I may suggest.
OK... but I wanna have kids.
Kids will be born and raised.
Nobody will raise me kid better than me.
Are you kiddin' me?
OK... So what the fuck are you tellin' me!?
I should simply stand still and take a bullet in my brains?
No. I'm telling you to stay chill 'cause

your brains are gonna blow up anyways.

Babel

Păcatul nostru dintru început
e prostia.
Ne-a făcut Domnul din lut și zoaie,
ne-a plămădit cu voie,
iar noi fără nevoie
I-am uitat lumina și
aplecați cu fața la țărână
am spus nu...
Acum... din trudă și venin,
din zadar, beznă și chin
nu mai ieșim.
Iar și rar... mai oftează câte unul
dintre noi
după grădina Edenului.
Și ceilalți, toți deodată,
Îi sufocă glasul cu vorbe de ocară
și iute îl răstignesc
drept nebun ce este și va fi
pe crucea propriei prostii.

La bătrânețe

Cam atunci când se coace timpul,
mă voi fi retras lângă o apă,
ca s-o ascult,
să învăț...
Cum de curge ea ca totul pe lumea asta,
Cum face valuri la suprafață
Iar în adânc e neclintită ca o piatră,
aşa... ca o femeie deșteaptă...,
Cum de reuşeşte să se insinueze,
ca lumina şi astfel
să îl imite pe Creator...
Cum de se ţine unită ca un cuib
de viespi...
Cum de hrănește vieți,
Cum de anină bieți...
Da... vreau să învăț de la apă
cum să stau drept în luntrea lui Charon,
Ce fel să mă port când îi dau bănuțul...
Și dacă apa mă va înțelepți,
voi strânge mâna luntrașului etern
şi zâmbind, voi sări din biata lui barcă...
Ca să fiu
pentru eternitate
curgere, pace, unitate, milă
şi câte şi mai câte mă va fi învățat
ea
în scurtul răgaz.

Invaziile barbare

2004

Mă înscurg în mine…
Pe hotar de gând pasc caii barbarilor…
Bătrânii nu mai ţin sfat şi…
Tăria se topeşte din oaste.
Născătoare de voinţă se crăcesc resemnate
în jurul orbilor cruzi,
ucigaşi de prunci, călăreţi întru viaţă…
Gloate înfometate îmi plâng mizeria…
Prin tot e patimă…
Profeţi nenăscuţi clocotesc murmur de rugăciune…
Glia înghite sămânţa noilor arbori.
Mă înscurg în mine…

Otras cosas

2003

Pe vremuri, mă jucam în soarele care răsărea din lacul primei scalde.
Odată alergam să prind ultimul tren spre peştera întunecată a anilor,
culegeam ultimele fructe ale pomului binelui şi răului şi
cugetam că ziua şi noaptea, în pântecul lumii, sunt siameze.
Altădată mă uitam la sânii tăi, mamă, ca la sfinxul temnicer al belşugului,
construiam lumi adevărate din basmele tale pe covorul de suferinţe apuse,
mă încurcam în părul negru din coama calului lui Făt Frumos şi
nu credeam că zborul spre mine e atât de greu, nici că
voi apuca să mor zilnic şi să răsar glorios doar în amintiri şi vise.
Acum mă gândesc la alte lucruri…
Cele mai multe din ele sunt încă verzi la fruct şi stau să cadă când bate vântul.

Singur în stup

2004

Fără să ştiu, fără să simt, fără să vreau,
trăiesc în ritmul unui orologiu.
Pielea mi-e acoperită de cadrane îngălbenite
lumesc, prea lumesc giulgiu sfinţit în apa morţii…
Pieliţa gândurilor îmi e zgâriată de crunte secundare.
Un dangăt sinistru tremură în oglinda ochilor…
E timpul să dorm.
E timpul să înjur.
E timpul să te iubesc.
E timpul să intru în transă.
E timpul să comunic.
E timpul să ascult Bob Marley.
E timpul să citesc.
E timpul să mă plâng.
E timpul să mă plictisesc cumplit…
Sincronizat, trăiesc într-un ev închipuit, mincinos…
În fiecare zi, soarele răsare la ora la care
eu încă mă mai joc cu bucăţi din amintiri viitoare.

Sfârşit conjugat

Trupul omului,
cocon de vierme,
stă să moară.
Peste puţin îi va sufla
vântul primăvăratec
peste coaste,
şi celelalte oase,
peste mări de nisip
şi ţarini însetate...
prin hăul din ochi...
..................................
...cu praf din aripa
fluturelui ce va fi...
cu praf din aripa
fluturelui ce va fi fost.

Brusc

Pe lângă mine...

trec în pas cadenţat 

secundele

precum un batalion de soldaţi germani în drum 

spre front.

Se opreşte una şi-mi cere o ţigară...

„M-am lăsat de fumat în ultimul război” 

mă scuz la repezeală

şi vocea-mi răsună în cap

ca un chinval.

Secundele râd, sau latră, nu-mi mai e clar...

Pe lângă mine...

trec în pas cadenţat, în marş cadenţat...,

în an, în pizda mă-sii de an, 

în van... 

Tropăitul lor se transformă în ţiuit,

din ce în ce mai cumplit,

din ce în ce...

Trecut şi viitor, 

două hecatombe ale ordinii...

Prezentul, 

iluzia unei nebunii amânate.

Epigramă

Tu, dragul meu prieten încă departe,
eşti întruparea unei exortaţii
scandate prost.

Best, Vincent! [modular 1]

Închipuieşte-ţi, dragă,
'Jérôme, ...arrête,
...c'est dégueulasse !'
'Ibrahim, de ce-l tragi de păr 
pe Isaac ?'
'Nu ştiai că mai rar înseamnă
mai puţin...?
un pic mai puţin
...
rahat ?'
mi-e somn.

Oportunităţi ratate

Ziua de azi a venit mai devreme,
a intrat şi a trântit uşa
să se asigure că ne trezeşte pe toţi.
Avea în mână o umbrelă stricată şi sacoşa
cu care mergeam noi, uneori, la cules de bureţi
în pădure, pe coasta dealului mai sus de sat.
Ziua s-a încruntat, a salutat cu jumătate de gură
şi noi, cu ochii mijiţi, am răspuns "Bună dimineaţa!" prelung,
cum îi răspundeam unui profesor exigent
la şcoală când nu ne învăţasem lecţia.
Căci nu ne-am invăţat lecţia nici pentru azi şi-am fi vrut totuşi
să ştim măcar să zâmbim, să muncim, să sperăm...
Şi ziua asta nu părea să aibă răbdare cu noi...
Afişa un surâs bine strâns între buze în timp ce cu degetul
îndepărta un chiştoc de pe scaunul pe care se-aşezase.
Pe noi ne durea capul şi priveam năuci
unul la altul, neştiind ce să credem nici
cum să procedăm cu acest musafir inopinat,
care sigur va pleca în câteva ore pentru totdeauna
şi ne va lasa în beznă, trişti şi neconsolaţi
că nici acum nu am dat dovadă de ospitalitate,
responsabilitate, colocvialitate,
personalitate, perspicacitate...
şi-am fost porci, nu oameni...,
deşi nu mai îmi amintesc să fi spus vreunul aseară
vreo necuviinţă prietenei noastre Circe,
cât timp, muţi şi tâmpi, ne uitam toţi la lună
şi ne rodeam unghiile.

Ontogeneză

Copil fiind,
trăiam în câmpia Mesopotamiei.
Spuma râului mi-a scăldat piciorul
la apus...
Cei care-au fost acolo ştiu
cât de greu e să-ţi aduci
aminte,
cuminte,
de caii măreţilor greci
călcând pe urmele lui Enkidu...
Foşneşte un vânt uscat
în vene,
mintea nu ştie ce să mai creadă,
iar aheii,
călăuziţi de Athena fecioara,
cuceresc Troia
pentru totdeauna.

Drift

Trezeşte-te, copile!
Trezeşte-te!
Bate vântul în frunze,
cu
copita.

Mărturie ultimă

Prin secunde adie miasme
de hoituri
de mult pângărite
de viermi.
Dorinţele se scurg afară
din vene
spre ţarini sterpe,
căci iarba şi-a pierdut verdele
şi se hrăneşte acum
cu preconcepţii.
Zâmbetul tău, dragă,
prea mult deochiat,
devine o formă geometrică
aducând cu o coasă.

Mâna demiurgului,
ah, doamne,
ninsă de raze, a prins rădăcini
pe un nor.
Şi apa,
ca mai veac, se preface
în nepăsare.
Până la măduvă,
până la măduvă,
prin piele şi seu,
prin carne şi os,
tropăie copitele vântului,
peste dalbii profeţi...
până când evidenţa devine
tot mai greu
de zdruncinat...,
până când aici nu rămâne
decât ceaţa de mac.

Peisaj exponenţial

Cercul din jur devine...
devine mai strâmt.
Ochii coboară în văi
de fluvii stoarse-n
fierbinte nisip.
Gândul mocneşte
pe  granitul topit.
Cuvintele se pierd în
nenumite delte
pline de nenumiţi peşti,
nenumite cârlige şi nenumit fum.
Spumegă timpanele...
Eternitatea erupe
agale mai încolo pe un deal,
acum, aievea, pentru totdeaunea...
Sufletele se prefac in scrum.
Dinţi cariaţi muşcă din nenumit
precum adam, atunci,
la început
din coasta de lut.
Liniştea de pe urmă
dă târcoale unui
muşuroi de furnici.

Glutonerie perfidă

Am obosit să mă dezintegrez în molecule de rază
şi să mă refac începand de la ochi
de fiecare dată când muşc straşnic din viaţă.

Constatări

1
Plantele au singura modalitate de înmulţire
inteligibilă.
Prin rădăcini, prind rădăcini
oriunde şi oricum...
2
Plantele sunt model de echilibru
şi constanţă.
Se îndreaptă spre soare
oriunde, oricum...

Kenoza [fractaleproză]

Blanc..., blanc...,
bate clopotul la biserică
şi creieraşii
gri..., gri..., gri...
se abat pe poteci
de linişte.
În mintea maestrului
se compune simfonia lumii.
În trap curg secunde, zile, vieţi,
veacuri...
Gândul se iscă-n hăul de nenumit
şi se destramă cu dangăt
în drum spre urechi, clipă de clipă,
aproape înţeles.
Cri..., cri..., cri...
bate clopotul la biserică
şi greierii exclamă la unison:
"Of..., dac-ar adia vântul!"...

Radical liber [Allegro]

Te-aş putea strivi sufletule,
ca pe o gâză
ce eşti,
ca pe o gâză care eşti rază în urechea mea.
Te-aş putea strivi, o, gâză, ca pe
o idee genială pe masa beţiei,
ca pe o frunză pulsând la soare
când primăvara mângâie
mai dulce.
Dar nu o fac, sufletule.
E prea mult că norii umbresc luna
şi că urlă lupii
la toate speranţele noastre.
Tu mă vei lumina,
tu vei vâna bizoni acolo,
pe prerii,
vei râde de Anteu,
vei rupe nori cu un zâmbet...
Vei fii viu, sufletule,
ca un cui înfipt în zidul
pleromei!

Fractaleproze

Balanţa [fractaleproza 1]
Crâng toamnă plâng.
Lângă drum, pe ud, blând
mă târăsc şi mi-e frică.
Lângă drum plâng toamnă.
Pe ud crâng blând,
mă târăsc şi mi-e frică.

Simplissima [fractaleproza 2]
Îngerul a căzut pe iarbă tare.
A căzut îngerul tare pe iarbă.
Tare îngerul a căzut pe iarbă.
Pe iarbă îngerul tare a căzut
în ger.

Geneza [fractaleproza 3]
Din spuma valului s-a întrupat zeiţa
vicleană, a ochiului stăpână
şi a împietrit omul.
Din spuma cuvântului s-a întrupat zeiţa
harnică, a lamei stăpână
şi a împietrit omul.
Din spuma pământului s-a întrupat zeul
cuminte, al baştinei stăpân
şi a împietrit omul.
Din spuma cerului s-a întrupat zeul
tiran, al potecilor stăpân
şi a împietrit omul... în spumă.

Dinamism oarecum ortodox [fractaleproza 4]
Sus mai sus, pe val...
printre cuvânt
cu tine în vânt
Jos mai jos, pe gând
printre cuvânt
cu mine-n pământ.
La stânga mai la stânga, pe mal,
printre cuvânt
cu-n peşte înotând.
La dreapta mai la dreapta, curând
printre cuvânt
cu crucea-s urcând.

Cădere [fractaleproza 5]
Copile, dă-te jos din copac!
Fiule, dă-te jos din cer!
Copile, dă-te jos de pe cruce!
Fiule, dă-te jos din mormânt!
Copacule, dă-te jos din cer!
Cruce, comoară,
în mormânt coboară!

Pocăinţă instant

Prietena mea Circe
stă capră şi paşte
pe marginea unui şanţ
înverzit din inima mea.
Sunt un bun păstor, îmi venea să
zic,
vântul îmi bate în spete,
cerul mă pupă şi
mi-e lumea de plută...
Când am simţit deodată
în tâmplă
gerul tău, mărite Iisuse,
cu pleata nervoasă
în cruce pe-un gând al meu.

Radical liber

Tu adulmeci preeria...
Dintr-o privire prăvăleşti
turmele de bizoni în
hăuri de spaimă.
Pe Anteu l-ai atârnat la
oblâncul şeii
că numai
vârful picioarelor sale  moi
mângâie firele de iarbă....

Ars paranoica

Cu alean se opresc stropii de ploaie
Putem vedea atomii cum cu zâmbet
se încolonează în abur de ceaţă,
Auzim bine, doar urechile ni-s
ascuţite de săbiile samurailor de la
soare răsare.
Lumina, cu o graţie de-un galben copt,
ne loveşte-n retină.
Atomii râd de-a binelea.
Ei, sclavii unei iluzii nevăzute,
sau bătaia de joc a zarului,
ne râd în nas!

Diptic temperat

În acest oraş plin de beţivi,

când mai spune omul un „Trebuie!” şi-şi dă o palmă

în faţa oglinzii, de încurajare,

şaptezeci de „Las-o baltă!” se prăvălesc în ecou

din colţurile minţii lui, perfect rotunde...

şi ninsoarea de zădărnicie nu conteneşte

şi e frig ca-ntr-un iad

şi iarna asta e abia la început...

*

Zădărnicia cade lin peste sufletul omului

ca fulgii de zăpadă pe trotuarul pişat azi noapte de beţivi.

Cum încearcă omul să se acopere cu un gând,

vine îndoiala şi i-l face ţăndări,

să rămână gol în faţa necuprinsului geros.

Cum face un foc de speranţă, plouă cu deziluzii

şi totul se stinge. Şi e frig al dracului,

între aceşti patru pereţi.

Corespondenţă

Cad frunzele. Cad gândurile.
Cad reţelele electrice în marile oraşe.
Înnebunesc turmele.
Gem sistemele filozofice.
Se blochează sinapsele.
Caii refuză ovăzul şi cer tutun.
Columb incendiază caravele.
E linişte la casa de nebuni.
Abia mai pâlpâie iubirea
în ochiul săracilor eremiţi.
Din altar fug iluzii cernite cu
pui de mâţă-ntre dinţi.
Deraiază istorii grandioase.
Curvele-alină pe sfinţii părinţi.
Principiile beau vin la
masă cu glumele porcoase.
Sirenele au amuţit cuminţi.
......................................
Pana generală a afectat
deopotrivă raiul şi pământul.
Ba până şi din bolgiile iadului
se primesc reclamaţii neîncetat.
Cu aripile suflecate,
îngerii specializaţi dau asigurări că
situaţia va fi remediată.
De vină pare să fie o minusculă
siguranţă suprasolicitată
sau o diodă arsă
undeva într-un suflet defectat...
Vom reveni cu amănunte.

Mitul dezintegrării

se dedică lui Carl Jung

Prietena mea Circe citeşte Gide.
Tolanită pe vid, prietena mea
se excită avid cu mesaje de adio,
scrisorele de amor şi
câte şi mai câte scuipă
mintea la necaz.
Prietena mea Circe
te ignoră, amice,
şi râde stupid!...
Prietenul meu Buddha e livid.
Contemplă obştea smintită
aruncând pietre în baltă,
are o lamă în mâna dreaptă,
ochii plânşi, roşii şi
vena pe stânga crăpată.
Prietenul meu Buddha
va muri negreşit;
mă-ntreabă dacă am
ceva să-i transmit
lui Enkidu,
prea bunul nostru amic.
'Va fi bine!' îmi vine să ţip
'Când pietrele vor adormi
vâna-vom împreună iar lei
pe luciul de vid...'

Pastel hibernal

Tăuraşi roz zburdă pe o câmpie albă
cu nimic specială, după câte se pare,
cu gânduri de plumb în coarne,
cu vise vremelnice viscolite de frici veşnice.
.................................................
Se pogoară întunericul peste colibele vieţii,
se aud lătrăturile dorinţelor
reflectate în gheaţa morţii ce va să fie.
Scrâşneşte lumina înţelepciunii
călcând pe omătul proaspăt de eternitate.
Uită-ţi uitarea! Omoară-ţi întinderea!
Îngroapă-te în nisipul negru al nimicniciei!
Şi... linişte!

Căderea

Mătăhăind, am călcat peste stratul cu
flori dumnezeiesc de frumoase din grădina raiului şi
am atins cu mâna mea murdară de sânge, cu
degetul meu cu unghia roasă
zidul tribunalului ceresc.
Paznic era sfântul şi
eu fiind beat de iubire, beat de viaţă şi nemurire,
l-am întrebat mai mult în glumă
'Unde-i bă tata? Zi-mi boule, nu mai lua mina aia gravă
de boşorog în vizită la domul invalizilor!' şi
nu mi-a zis; a închis numai ochii pentru un veac,
parcă dezgustat, şi mi-a dat două vise frumoase din
buzunarul lui larg, în ideea
s-o şterg mai repede de-acolo.
'Da' ce sunt eu, bă, cerşetor? Pişa-m-aş pe visele tale
de nimic şi n-aş avea parte de prostia voastră!'
Sfântul m-a ignorat cu un zâmbet şi
eu am adormit apoi pe aleea unei amintiri mai umbroase şi
când m-am trezit eram ud şi frigul mă durea în oase.
Mirosea în jur a pişat şi aveam senzaţia că trăiesc
multiplicat într-un film ieftin şi fără haz.

[compensaţie prospectivă]

Cu o coajă de iubire am zgâriat pe zidul tribunalului ceresc

'Viaţa e de căcat!'

Degetele-mi mustesc acum sânge;

picură greaţă din nori;

pe pământ lumina zămisleşte întuneric,

sub pământ neobosiţii îşi bat joc de ofrandele creştinilor…

În miez mă aşez pe mine…

Şi un ciob de speranţă care sfârtecă.

Phobos înlănțuit [dub]

Undeva în dezmărginire,
în versul dezgolit,
frunzele de sentiment se ofilesc
și cad în Lethe cea năvalnică;
vântul a împietrit
demult... de prea mult...
Greieri cu antene clăpăuge
tac și se uită
ca proștii unii la altii
în sublimă neînțelegere...
Undeva în dezmărginire,
un pește congelat
sfârâie ritualic
în cratiță
chemând viața înapoi;
toamna iese din vulva anului
cu un țipăt strident
de luptă de clasă
tulburând somnul
gospodinelor cu auzul fin,
trei etaje mai jos...

Phobos înlănțuit

Undeva în dezmărginirea rece a universului...
stă aşezat pe tronul său fiul omului
și se şterge la cur
cu o frunză de sentiment.
Greierii intergalactici nu cântă
în depărtare.
Nu adie
nici o boare de vânt
și
nici o boare de gând.
Mai jos cu trei etaje
fiica omului gătește un pește congelat.
Și uite-așa miroase toamna
a mici drame,
a vulvă fertilă,
a luptă de clasă
și
a somn.

Exortaţie defulată asezonată cu un baros în moalele capului

Poţi şi tu!
Trebuie să vrei monstruos!
Doar eşti om ca toţi oamenii!
Ai dorinţa de fier,
braţul ferm de cremene şi
rădăcinile înfipte în
oceanul de sentimente!
Eşti viu şi
ar fi păcat de la dumnezeu să
începi să plângi tocmai acum
în toiul serbării
organizate în onoarea
conceptului de... identitate,
răposat de pe vremea lui
moş Noe!
...
Alţii cum reuşesc?

[concluzie]
Mai curge prin venele mele
o fărâmă de lut primordial,
o fărâmă din adam de la început;
şi mi-e teamă că îl voi scuipa
în faţa voastră, dragilor,
într-un ultim act abreactiv!